Gheorghe Petre, primarul din 1 Decembrie, vrea să scoată comuna din „budă”

Comuna 1 Decembrie are din luna iunie un primar nou, aflat la primul său mandat. Gheorghe Petre, beneficiază de experiență în administrația locală, căpătată, mai ales, în perioada când a îndeplinit funcția de consilier județean. Cel mai arzător vis al său este să facă din localitatea pe care a fost ales să o gospodărească un loc în care să se împletească civilizația, confortul și bunăstarea.

Ușor de zis, greu de făcut. Situația pe care a găsit-o Gheorghe Petre la primăria de la 1 Decembrie este departe de a fi roză. În primul rând în ceea ce privește arie-ratele. Comuna are datorii de nici mai mult, nici mai puțin de 20 de milioane de lei, ceea ce o plasează pe un deloc onorabil loc doi, după orașul Voluntari. Totodată, primăria s-a mai “pricopsit” și cu câteva proiecte începute și lăsate apoi de izbeliște. Pentru rezolvarea acestor probleme, bugetul estimat este de circa 9 milioane de lei, adică în jur de 1.000 de lei pe cap de locuitor. Cu această sumă, absolut derizorie pentru o localitate cu 9.000 de locuitori, primarul Petre trebuie să se descurce pentru a scoate comuna la lumină. Dar edilul nu s-a descurajat. În numai trei luni, câte s-au scurs de când a fost învestit în funcție, Gheorghe Petre se poate lăuda deja cu câ-teva realizări. De departe, cea mai importantă este introducerea unei linii de transport RATB în localitate. Din 5 septembrie, linia 471 a început să funcționeze pe traseul 1 Decembrie-Progresu pe o distanță de 11 km. Valoarea unui abonament  este de 65 de lei pentru această cursă și toate liniile din Bucu­rești. Pentru linia 471 și o sin-gură linie din Capitală abonamentul costă 50 de lei, pentru cursa suburbană, valoarea abonamentului este de 35 de lei, iar o călătorie individuală valorează 1,5 lei. “Practic, noi am băgat în buzunarul călătorului, lunar, mai mult de 150 de lei, având în vedere că înainte acesta cheltuia pe maxi-taxi în jur de 230-260 de lei.”, ne-a spus primarul. “În prezent avem în studiu și posibilitatea acordării unor facilități pentru elevii care studiază în Bucu­rești, mai ales că am avut cazuri în care părinții și-au retras copilul de la școală pentru că nu puteau să susțină această cheltuială”, a adăugat domnia sa. Tot în această perioadă, Gheorghe Petre a modernizat un parc și locul de joacă pentru copii. O atenție deosebită a fost acordată reabilitării celor două școli în care învață 620 de elevi și a celor două grădinițe cu 218 copii, din care, 20 merg la unitatea de la Copăceni din cauza lipsei de locuri. Oful cel mare în privința uneia dintre școli constă în faptul că predecesorul actualului primar a început lucrările de extindere, a turnat fundația și a lăsat-o apoi în plata Domnului. În ziua de azi lucrările sunt năpădite de bălării, banii repartizați pentru această investiție fiind utilizați în alte scopuri, astfel că elevii sunt obligați să învețe în trei schimburi din cauza spațiului necorespunzător. Primarul are soluții și pentru aceste probleme. El face demer-suri pentru a obține fonduri pentru finalizarea lucrărilor de extindere și construirea unei săli de sport. În privința grădinițelor, edilul este în tratative cu MADR pentru ca ministerul să cedeze primăriei o clădire nefolosită pe care s-o transforme, aici urmând să funcționeze o creșă și o grădiniță pentru toți cei 218 copii pre­șco­lari.

Haznaua din subsol

Ei, dar ajungem și la cea mai spinoasă problemă cu care se confruntă dl. primar: alimentarea cu apă și canalizarea. În comună s-au construit, pe vremea lui Ceaușescu, 96 de blocuri. Ele au fost branșate la vremea respectivă la alimentarea cu apă și la canalizare. A fost construită și o stație de epurare, care prelua apele me-najere. Toate bune și frumoase, însă toate aceste facilități s-au deteriorat de-a lungul vremii în urma unei proaste gospodăriri. Astfel că, în ziua de azi, atât alimentarea cu apă, dar mai ales canalizarea sunt o „nenorocire”, așa cum s-a exprimat dl. Petre. „În cea ce privește alimentarea cu apă se poate spune că aceasta este mai mult decât deficitară”, ne-a spus domnia sa.” Puțurile nu mai fac față la dezvoltarea localității. Un singur puț livrează cam 5mc/h. Avem un deficit de 80mc/h, în condițiile în care ar trebui livrați cam 150mc/h. Să nu mai vorbim de faptul că rețeaua este construită anapoda. Sunt porțiuni în care conducta are 200mm diametru, apoi scade la 60-100mm, ca să crească din nou la 200mm. În aceste condiții am fost siliți uneori să oprim furnizarea apei pe timp de noapte pentru refacerea rezervelor. Pentru rezol-varea acestei probleme, luăm în calcul construcția unei stații noi de captare și tratare a apei. De asemenea, au existat deficiențe în ceea ce privește calitatea apei, care n-a fost clorinată corespunzător. Din această cauză s-a format o peliculă pe conducte, care făcea ca apa să fi urât mirositoare. Dar am rezolvat și această situație, printr-o tratare corespunzătoare.” ne-a precizat dl. Petre. Dar buba cea mare este canalizarea. Totul pornește de la cele 96 de blocuri. La peste 80% din ele subsolul este făcut „varză”. Astfel că apele menajere și dejecțiile se adună la subsol, care s-a transformat astfel într-o veritabilă hazna. Locatarii nu-și permit costurile unor reparații, astfel că aceste dejecții generează un focar de infecție deosebit de periculos. O parte din reziduuri se infiltrează în mod natural în sol sau în ceea ce a mai ră-mas din vechea canalizare, poluând apele freatice. Apele menajere care mai apucă să fie deversate în sistemul de canalizare ajung în bazinele fostei stații de epurare, care nu mai este funcțională. Aceste bazine refulează constant, iar apele poluate se revarsă pe terenurile din jur. „Este stringentă reabilitarea și extinderea canalizării. Ar fi nevoie de circa 20 de milioane de euro, pe care încercăm să le obținem din fonduri europene. Există un studiu de fezabilitate în această privință, pe care se așternuse praful. Fosta conducere a primăriei a făcut treabă de mântuială. S-a început construirea unei stații de epurare noi, dar aceasta nu a fost finalizată, în schimb a fost recepționată ca fiind terminată. Au fost achitați 1,5 milioane de lei până acum și ar mai trebui date încă 3 milioane. Pe ce? Pe ceva nefuncțional și nefinalizat? Cineva va trebui să răspundă pentru această situație…”, spune Gheorghe Petre, indignat. Într-adevăr, situația cu care se confruntă primarul comunei pare de nesurmontat, mai ales că nu sunt fonduri. Dar primarul nu capitulează. El speră ca, prin eforturile concertate ale tuturor edililor comunei și printr-o administrare chibzuită, la finalul man-datului să aibă satisfacția că a reușit să scoată localitatea 1 Decembrie „la lumină”.