La Buftea s-au desfăşurat trei zile de seminar/pregătire în domeniul câinilor pentru căutare şi salvare în caz de situaţii de urgenţă, în cooperare cu Crucea Roşie din Austria, reprezentată de Daniel Knöbl. I-am întâlnit pe Nicu Mihalache, Cristian Florin Negoiţă, Alex. Mihalache, Noemi Hagan şi pe ceilalţi voluntari, înainte de începerea seminarului. Ah, nu erau singuri, ci cu Goran, un ciobănesc belgian malinois şi Jacky,un border collie, actori principali la evenimente de căutare-salvare.

Ilfov, prima filială din ţară cu detaşament pentru dezastre

Directorul Crucii Roşii Române filiala Ilfov, Nicu Mihalache, povesteşte: «Colaborarea între CRR şi cea din Austria este mai veche, din perioada anilor 1990-2000, când austriecii au intervenit pe partea de dezastre la inundaţiile din partea de nord a Moldovei şi Timişoara. Vrem să dezvoltăm intervenţiile la dezastre şi în partea de sud a ţării, mai ales că suntem prima filială a Crucii Roşii care a înfiinţat acest detaşament de căutare-salvare cu câini. Avem, însă, nevoie de ajutor, pentru că nu putem reuşi singuri. Tot ce ţine de întreţinerea câinilor – hrană, medicaţie, analize – este destul de costisitor. Vom încerca şi o colaborare cu cei de la Romvag, pentru medicamente, Synevo, pentru analizele anuale care trebuie făcute câinilor. În Austria, Crucea Roşie are ca principal sponsor Banca Raiffeissen. La noi sunt discuţii pentru ca CECBank să scadă comisioanele la orice tranzacţie. Pentru prima oară, anul acesta am fost scutiţi de plata rovinietei şi, din noiembrie, 2% din impozit va merge direct la echipa de căutare-salvare cu câini. E mare nevoie de o maşină, second-hand desigur, pentru a deplasa câinii. De asemenea, sunt necesare cursuri pentru acordarea primului ajutor pentru câine, nu numai pentru cei care intervin.»

Antrenament către profesionism

Despre felul în care se formează un câine pentru astfel de intervenţii explică rapid Cristian Negoiţă, comandant al detaşamentului dezastre, şef unitate canină pentru căutare/salvare: «Exerciţiile pe care le vom avea le-am stabilit în urmă cu patru luni, în Austria, când am fost eu la ei, la un exerciţiu similar. Noi, cu Goran şi Jacky facem antrenament o dată la două zile, indiferent de vreme. Mai avem un câine care nu este prezent astăzi, un Golden retriever pe nume Otto. Trebuie să împingem cât mai departe limitele noastre şi ale câinilor pentru acest gen de misiuni în care vrem să ne specializăm. Aş fi mulţumit să primim puţin ajutor, căci munca, timpul, benzina le punem din banii noştri. Avem mare nevoie de echipamente profesioniste. Apoi, mai sunt hamurile, zgărzile, corzile, scripeţii. Vă dau un exemplu: hamul pentru oameni este 700 lei, cel pentru câine, cam tot aşa.  O cască costă 250 lei, bocanci 250-300 lei, pantalonii sunt circa 200 lei, pentru că sunt confecţionaţi dintr-un material teflonat care, în caz de murdărie, se curăţă instant doar trecând cu mâna. Mănuşile de potecţie sunt vreo 150 lei. Aşa,  în mare, pentru un echipament de bază complet om-câine e nevoie de 1.000 euro.»

Austria are 150 de câini de căutare-salvare

Daniel Knöbl, de la Crucea Roşie Austria, spune: «Fac parte  dintr-o unitate de salvare din sudul Austriei, avem 12 câini de salvare, dintre care 5 sunt gata în orice moment pentru orice misiune şi ceilalţi 7 sunt la antrenamente de formare, dintre care unul este al meu. În Austria sunt circa 150 de câini pregătiţi pentru astfel de misiuni.
La noi, câinii sunt formaţi în două direcţii, pentru căutări montane şi de câmpie. Am fost voluntar la Crucea Roşie şi la Pompieri de la 15 la 21 de ani, apoi am colindat lumea ca inginer mecanic şi de trei ani m-am întors în Austria, la Crucea Roşie. Să lucrezi cu câinii de salvare este una dintre cele mai frumoase meserii din lume! Şi, cu toate că se spune că pentru astfel de antrenamente nu există vacanţă, pentru mine, lucrul cu câinii este chiar o vacanţă. Nu numai noi, Crucea Roşie, avem câini, mai sunt alte 5 organizaţii în sudul Austriei, fiecare are structura şi organizarea ei, dar,  în misiuni, lucrăm împreună fără să ne punem întrebări în privinţa însemnelor de pe echipamentele de protecţie. În fond, ţinta este să găsim şi să salvăm oameni. De asemenea, lucrăm cu poliţia, care ne sprijină cu infrastructura şi pune la dispoziţie orice este necesar pentru căutare şi salvare, elicopterul, de exemplu. Îmi face mare plăcere să aduc în România, la Buftea, experienţa pe care o avem în Austria şi să lucrăm împreună la dezvoltarea sistemului.»