Prima școală e acasă. Nimic mai adevărat, dacă ținem cont că puterea exemplului este cel mai sigur mod de educare, instruire și dezvoltare a comportamentului mezinului familiei. Și, din păcate, chiar dacă ești un părinte conștiincios, responsabil, cu principii de viață solide, bine împământenite și cu idealuri în ceea ce privește viitorul lui, nu poți fi mereu perfect.
Din punct de vedere psihologic, educarea copilului este un proces de influențare. Pozitivă sau negativă, rezultatul dorit, urmărit și obținut fiind cel al acțiunilor tale, în calitate de părinte. Printr-o intervenție greșită sau prin aplicarea unei măsuri prea stringente sau tolerante, eronate, neadecvate, atragi consecințe care, pe termen scurt sau în viitorul îndepărtat, își pun amprenta asupra psihicului, atitudinii și comportamentului copilului. Destinul copilului stă în mâinile tale. Iar dacă nu dai dovadă că ești un bun educator încă din primii lui ani de viață, nu vei avea șanse să-i asiguri un echilibru, nu-i vei putea crea un viitor frumos, un drum lin, lipsit de griji, nevoi și obstacole uriașe. Greșelile făcute de tine sau de ceilalți membri ai familiei care-l țin sub aripa lor ocrotitoare, servesc drept modele și sunt creatoare de comportamente.
Ce să nu faci în relația cu prichindelul?
1. Să nu-i reprimi libertatea
Corecția unei atitudini neprietenoase în anumite situații, nu-ți dă dreptul de a-i “fura” libertatea. Când iei măsuri de severitate excesivă cum ar fi, nerespectarea dreptului de a-și petrece un timp în universul lui de jucării sau de a se bucura de jocurile copilăriei cu prietenii. Pedepsirea mult prea aspră a neascultării, a ceea ce numești tu obrăznicie ce nu poate fi trecută cu vederea atât de ușor, este una dintre faimoasele greșeli pe care ești tentat să le faci și pe care, ar fi bine să le eviți. Nu faci altceva decât să-i dezvolți dorința de a se închide în el, de a se izola sau, de a-și exprima nemulțumirea într-un mod agresiv.
2. Să nu-l răsfeți prea mult
Nici răsfățul nu e bun. Când îi tolerezi gesturi deplasabile, îi satisfaci capriciile sau îi accepți reproșurile și cuvintele urâte scuzându-l că încă se mai află la o vârstă fragedă, la care nu realizează ce face și ce spune, îi întărești un comportament greșit. Explică-i că obrăzniciile lui nu sunt admise niciunui adult educat și nu are de ce să le adopte. Dacă nu se resemnează și nu-și corectează comportamentul, responsabilizează-l. Prezintă-i consecințele atitudinii lui, lipsită de maniere și amabilitate.
3. Să nu-i cultivi un regim de viață dezordonat
Modernismul poate constitui unul din cei mai aprigi dușmani ai copilului. Îl privează foarte multe ore din zi de prezența, dragostea, duioșia și toate acele momente unice pe care numai tu, ca părinte, i le poți oferi. Prin faptul că nu ești lângă el, îi poți dezvolta un regim de viață dezordonat. Chiar și atunci când nu poți fi lângă el, instruiește o a doua mămică să-l îngrijească așa cum ar fi nevoie, asigurându-i un program zilnic de somn, hrană, plimbare și jocuri în aer liber, scris, citit etc. Copilul trebuie să aibă un program adaptat vârstei și capacității lui de înțelegere și participare.
3. Să nu-l discriminezi în fața fraților
Chiar dacă el este cel mai mare copil al familiei, nu trebuie să-l însărcinezi cu atribuții care-l depășesc și nici să nu-l discriminezi în fața fraților mai mici. Comparându-l cu ceilalți copii, scoți în evidență defecte, minusuri de care se va jena și care-i vor contura o stimă de sine extrem de scăzută. Iar un copil cu o astfel de stimă de sine se va interioriza și va întâmpina dificultăți în viața de zi cu zi chiar și la maturitate fiindcă nu va avea încredere în el.
4. Să nu-i alegi tu prietenii
Interzicerea relaționării cu anumiți copii pe motiv că nu sunt exemplu bun pentru micuțul tău, fiind generatori de comportamente nocive, va avea urmări extrem de grave în dezvoltarea lui psiho-afectivă. Va deveni timid și va trăi sentimente de însingurare, de izolare.
5. Să nu-i atribui responsabilități prea mari
Dacă pui pe umerii lui mici, povara unor responsabilități nepotrivite vârstei și puterii personale, nu faci altceva decât să-l stresezi și să reacționeze cu agresivitate. Nu-i trasa sarcini mai mult decât cele pe care le poate duce.
6. Să nu-i abandonezi nevoile
Oricât de aglomerat și de abătut ai fi asupra problemelor cotidiene, nu te rezuma doar la a-i asigura copilului hrana și cele de trebuință traiului de zi cu zi, cum ar fi, îmbrăcămintea, încălțămintea etc.
Nu renunța să-ți asculți copilul cu atenție, să-i acorzi importanță lui și problemelor lui și să-ți manifești afecțiunea față de el. Niciun copil nu poate trăi fără dragostea părinților.
