Ce putem face? Iată: stingem reflectorul pus în ochi şi admitem – de la o distanţă sanitară, confortabilă, în marea noastră laşitate – că “Suntem contemporani cu moartea lor. Lentă!” Cinic! Dar realitate. Ei, şi? Credeţi că, din depărtarea vieţii tihnite şi, mai ales igienice, ne putem deranja comoditatea? Şi, mă rog, pentru cine am face-o? Sau pentru câţi semeni de-ai noştri? Pentru mii dintre ei, care se sting aparent din cauze naturale, înainte de soroc? Cine poate şti care e marginea norocoasă a momentului “marii treceri”? Există dunga asta ? Şi care ar fi limita acelui termen? Cine poate avea habar de asta? Nimeni! Clar! Ei bine, protejaţi de scuza asta subţire, ne întoarcem cu faţa la perete?
Repet, ce putem face noi, când Muntele Otrăvit şi Ucigaş îşi ridică vârfurile culmilor lui puturoase şi toxice, până sub streaşina caselor, unde agonizează nefericiţii locatari? Namila enormă e împinsă de furnici umane, cu buldozere. Zi de zi. Luni şi anotimpuri. Cine le mai ţine numărul? Şi muntele veninos se mişcă josnic, perfid şi fără grabă, lin – dar constant – timp de aproape 20 de ani. Gunoaiele astea asasine, nu ţin cont de nimic. Adevărul e că la fel fac şi oamenii care pot schimba asta. Şi pe ei, îi rabdă păcatul.
Pictorul şi apocalipsa gunoaielor
Trebuie să recunoaşteţi că e un moment fascinant, ca – la poalele celei mai mari gropi de gunoi din întreaga Europă – să ai şansa întâlnirii cu un om al esteticii culorii. Descoperirea lui a fost o surpriză de zile mari. Un om care-şi are acolo mama, universul copilăriei şi casa părintească. Aşezată fatal, în buza uriaşei gropi de gunoi, pe raza comunei Popeşti-Leordeni. Sau, după cum o cunoaşte mai toată lumea, Groapa de la Glina. Pictorul stă la nr. 275, pe șoseaua, tot Leordeni. Arta plastică a lui Andrei Constantin a luat premii internaţionale. În ultima parte a vieţii, s-a apucat de restaurat ceva. Nişte „ceva-uri” care devin sfinţenie. Adică, icoane! Nu v-aţi fi gândit la asta? Eu sigur, n-am făcut-o.
Ce zice Andrei? Ce crede el? Cum e lumea lui?
Cred că cel mai bun lucru e să vă reproduc câteva din gândurile lui, cât timp am putut să respir alături de el putoarea duhorii grele, cleioase, rămasă lipită de nări, zile în şir:
știi, parcă n-am vrea să murim asfixiați. Adică eu, mama, și toți vecinii noștri. N-am vrea…
tot ce se întâmplă aici, e groaznic. Un calvar;
„oamenii liberi” ai gunoaielor zgârmă, scormonesc în mizerii. Apoi, le dau foc. Asta e nenorocirea vieţii lor. Dar drama lor e şi a noastră.
o jumătate din mine îi înţelege. Ce altceva să facă, decât să supravieţuiască? Cealaltă jumătate, nu! Lăcuste;
aici e deznădejdea. Ce să fac? Să mă sinucid?
nici vorbă! Au ăştia grijă să ne omoare. Fără niciun efort;
am ridicat un gard înalt de 3 metri. Aici, am altul, din tablă. Trăiesc înconjurat de fiare, ruginite. Ca în buncăr;
ar trebui să-mi închid casa (curtea, pomii mici) cu o cupolă din plastic? Cu aer purificat de instalaţii speciale? Ca în filmele SF? Alea cu sfârşitul lumii, de după cataclism?
cum să trăieşti domnule, aşa, în mizeria asta? La 10 km de Bucureşti, de Piaţa Unirii? De Parlamentul României?
politicienii noştri? E lumea cea mai depărtată de realitatea noastră. Cu cât sunt mai sus, în partid, cu atât distanţa devine cosmică;
sunt sigur că pentru „corbi“ nu e vorba decât despre bani şi interese. Punct!
furia multora e uriaşă. A mea e maximă;
n-a venit niciodată, nimeni, să ne întrebe ce vrem. Măști de gaze? Sau o țeavă, ori un muștiuc, cu vată la capăt;
că nu le pasă de noi, mai treacă-meargă. Dar că ne ucid cu indiferenţa lor şi goana după bani, asta îi face monştri;
cu ce drept?
politica de stânga sau de dreapta? Păi, sunt nişte prostii pentru cretini, interpretate la televizor. Pentru oameni în agonie mintală;
ne distrug, cu fiecare respiraţie. Cu tot ce ne intră pe nas, pe gură, prin ochi şi piele.
Mafioţii italieni trag la „corbii” noştri
Sunt Don Corleone, din cei autentici. De-adevăratelea!
Iată ce dezvăluiri apăreau, cu o lună în urmă. Ele anunţau că administratorii gropii de gunoi de la Glina, Victor Dombrovschi şi Sergio Pileri, au fost arestaţi, după o acţiune care a avut loc, concomitent, în România şi Italia, pentru destructurarea unei grupări ce ar fi spălat 300 de milioane de euro pentru mafia italiană. Comunicatul oficial al Poliţiei Române înştiinţa:
„La data de 14 iulie a.c., ora 06.00, poliţişti din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române – Direcţia de Investigaţii Criminale – Serviciul Urmăriri, cu sprijinul Direcţiei Operaţiuni Speciale şi al Serviciului Independent pentru Acţiuni Speciale, i-au depistat pe raza municipiului Bucureşti, respectiv Ilfov, pe urmăriţii internaţional D. VICTOR, cetăţean roman, în vârstă de 60 de ani şi P. SERGIO, cetăţean italian, în vârstă de 54 de ani, împotriva cărora autorităţile judiciare italiene au emis mandate europene de arestare, pentru comiterea infracţiunii de tentativă la spălare de bani prevăzută de art. 110, art. 56 şi art. 648 bis, din Codul penal italian”.
Cei doi au fost arestaţi preventiv, pentru 15 zile, urmând să fie predaţi autorităţilor italiene.
Administratorii gropii de gunoi de la Glina, Victor Dombrovschi şi Sergio Pileri, au fost reţinuţi, luni, în România, în baza unui mandat european de arestare emis de autorităţile italiene.
Cei doi ar face parte din gruparea Cosa Nostra, care se presupune că este coordonată de Massimo Ciancimino, fiul fostului primar din Palermo, cel care s-ar afla şi în spatele firmelor care administrează groapa de gunoi Glina, de la periferia Bucureştiului.
Procurorii din Roma, verificau varianta conform căreia Massimo Ciancimino jr. ar deţine, prin intermediari sau sub un nume fals, acţiuni la firme care administrează groapa de gunoi Glina (…).
În episodul următor, dezvăluiri incredibile. (Va urma)
