Dreapta (aproape) fuzionată se află în fața unei mari provocări. Câștigarea alegerilor prezidențiale din noiembrie. Din toate sondajele, unele mai fanteziste, altele mai apropiate de realitate, în funcție de client, singurul candidat al dreptei cu șanse reale pare a fi, de departe, Klaus Iohannis. Nici Cătălin Predoiu, nici Cristian Diaconescu nu-i pot ține piept lui Victor Viorel, cum îi place să-l „alinte” Traian Băsescu. Cei doi se detașează net în inflația de candidați prezidențiabili. Degeaba se îmbată Predoiu și Diaconescu cu apă rece, că vor crește în sondaje precum Făt-Frumos, ei au rămas mult în urma plutonului fruntaș. Cât privește priza lor la electorat, ea este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire.
Aceasta este, însă, o mare problemă a dreptei, mai mult sau mai puțin unite. Pentru că, domnul Iohannis are și el, la rândul său, o problemă. Soarta lui la alegerile prezidențiale depinde de o singură decizie: cea a Înaltei Curți, în procesul Neamțului cu draga de ANI, pe care o vom afla, undeva, prin septembrie. O sentință negativă ar duce la un adevărat dezastru. În primul rând, Alianța Creștin Liberală, această căsătorie de probă dinaintea marii fuziuni, n-ar avea pe cine să pună în loc, într-un timp atât de scurt. Și, chiar dacă ar găsi un candidat care să țină piept „tsunami-ului” pesedisto-uneperisto-pecist, el va fi spulberat cu ușurință de acesta, iar Ponta ar intra triumfător pe porțile Cotroceniului. Mai mult ca sigur, acest dezastru ar avea repercusiuni fatale și asupra mariajului încheiat, dar neconsumat, între PDL și PNL. În atari condiții, fuziunea se va transforma în reversul ei, fisiunea, fără doar și poate. Nu văd cum Buldogul și-ar mai putea ține în lesă colegii de partid, care și așa au acceptat comasarea cu PNL cu destule mârâituri. Totodată, și în PNL s-ar putea crea o forță centrifugă care să-i azvârle pe mulți în ograda Partidului Reformator Liberal, moșit de Tăriceanu, care de-abia așteptă se refacă USL.
Acest scenariu pare de coșmar, dar dacă ne gândim bine, nu este deloc imposibil. El ar putea arunca România în cel mai negru deceniu al istoriei sale post decembriste. Țara ar putea deveni un stat cu un regim comunisto-mafiot, condusă discreționar de o șleahtă de tâlhari, lipsită de cea mai firavă opoziție în Parlament.
Tot ce mai îmi dă o rază de speranță este faptul că, într-o primă instanță, Iohannis a obținut câștig de cauză. Altfel, nu avem decât soluția oferită de bancul cu Radio Erevan, în care un ascultător întreabă cum trebuie procedat în caz de explozie atomică, și i se răspunde că trebuie să se dezbrace în pielea goală, să-și pună un cearceaf pe el și să se îndrepte, încet, dar foarte încet către cimitir, ca să nu creeze, precizează postul de radio, panică…
