Cuvintele “Hristos a înviat!”, pe care noi toți creștinii ni le adresăm timp de patruzeci de zile începând de astăzi, de la Înviere până la Înălțarea Domnului, nu sunt doar un salut, ori simple vorbe fără conținut prin care se salută o adunare, un oaspete oficial sau o persoană, ci sunt o mărturisire de credință, speranța și nădejdea noastră că Învierea există.
Lumina Învierii lui Hristos ni se dă în mod gratuit, dar trebuie să ne străduim să ne-o însușim, fiindcă ne încredințează că sensul vieții noastre, garanția vieții viitoare se află în Învierea Mântuitorului și în lucrarea Duhului Sfânt, care transformă trupurile noastre opace în trupuri transparente, spirituale, luminoase, pline de Duh Sfânt. Învierea Domnului e mai presus de lume. Toți cei ce credem în Înviere suntem martori ai Învierii Domnului Hristos. Și suntem martori ai Învierii Domnului în măsura în care primim ca fiind adevărat tot ceea ce ne spune Sfânta Biserică. Și anume, că El a Înviat așa cum s-a născut din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. A străbătut prin piatra de pe mormânt și a intrat la apostoli prin ușile încuiate, menținând pecețile întregi. Noi, creștinii, suntem datori să depunem tot efortul pentru a ne împărtăși cu Trupul și Sângele lui Hristos, în cadrul Sfintei Liturghii, primind cu credință și cu dragoste îndemnul pascal “Veniți de luați lumină!”, pentru ca această lumină a bucuriei să ne umple sufletele cu cântarea “Hristos a Înviat din morți/ Cu moartea pe moarte călcând/ Și celor din morminte/ Viață dăruindu-le”.
