150 de ani de la nașterea celui mai important compozitor și pedagog român de muzică psaltică din România
In memoriam Ion Popescu-Pasărea
Cu ocazia împlinirii în anul 2021, pe 6 august, a 150 de ani de la nașterea profesorului și compozitorului de muzică psaltică Ion Popescu-Pasărea, Asociația Culturală Brănești a organizat cu sprijinul Consiliului Local și al Primăriei Brănești, Casei Corpului Didactic Ilfov și Arhiepiscopiei București – Mănăstirea Pasărea, un eveniment deosebit – ”In memoriam Ion Popescu-Pasărea” – parte a unui proiect cultural inițiat de prof. Marius Ovidiu Sebe și Alexandru Rădună, de redescoperire și promovare a marelui compozitor în rândul satului și întregii comunități brăneștene.
Articol apărut în Jurnalul de Ilfov, ediția print nr. 561
Ziua de vineri, sărbătoarea Schimbării la Față a lui Iisus a fost una încărcată de emoție și a debutat, la Mănăstirea Pasărea, cu Sfânta Liturghie, după care a avut loc Slujba Parastasului și procesiunea la cimitirul din curtea bisericii mici, iar de la ora 12.00, la Muzeul mănăstirii, cei prezenți, alături de strănepotul celui considerat a fi cel mai important compozitor și pedagog român de muzică psaltică din România și de artiștii Asociației ”Helios. Tradiții și obiceiuri”, din Brănești, s-au bucurat de vernisajul expoziției care a cuprins obiecte, documente, lucrări care au aparținut lui Ion Popescu-Pasărea și multe fotografii din arhiva personală a acestuia, dar și din alte surse.
Fiul preotului Zaharia Popescu (unul dintre elevii ultimelor serii ale prof. Anton Pann), paroh al bisericii din satul Pasărea și al preotesei Maria, Ion, s-a născut pe 6 august 1871. Bunicul său, Neagu Popescu, a fost, de asemenea, preot, în satul Pasărea. Ion are o copilărie grea, rămânând orfan chiar dinainte de naștere, tatăl său fiind împușcat de niște răufăcători, într-o noapte din aprilie 1871. În 1878, urmează cursurile școlii primare din satul Brănești, iar în 1883 se înscrie la Liceul ”Matei Basarab“ din București. După terminarea liceului, este admis la Seminarul ”Nifon Mitropolitul“ din București, unde l-a avut profesor pe Ștefan Popescu. Între anii 1890-1893, studiază la Conservatorul din București, apoi urmează cursurile Facultății de Drept și ale celei de Litere, obținând titlul de Licențiat în Drept și Litere cu calificativul ”Magna cum laude”. În tot acest timp, își păstrează calitatea de cântăreț, activând la mai multe biserici din București – Biserica ”Sf. Dumitru”, Biserica ”Sf. Spiridon-Nou, Biserica ”Sf. Gheorghe-Vechi” și ”Kalinderu”. Activitatea sa culturală este laborioasă. La insistențele și sugestiile sale, se înființează Academia Regală de Muzică Religioasă. Tot din inițiativa sa se constituie, în 1910, Societatea Culturala ”Părintele Macarie“ – a cântareților bisericești din București, care va sta la baza constituirii, în 1914, a Asociației Generale a Cântăreților din România. Este unul dintre inițiatorii Societății Muzicale ”Cucuzel” și înființează, în 1911, ”Cultura“ – revistă a cântăreților bisericești din România, care tratează, în paginile sale, numeroasele probleme ale cântării bisericești și ale slujitorilor săi. Înființează mai apoi revista ”Cultura stranei”, în 1919.
Activitatea didactică și-a desfășurat-o în cea mai mare parte ca profesor de muzică bisericească la: Seminarul ”Nifon Mitropolitul” – suplinitor, din 1893 și titular, din 1899, în locul profesorului său, Ștefan Popescu. A activat aici timp de 44 de ani, iar la Seminarul Central din București – 37 de ani, la Conservatorul din București, între 1905-1912, iar la Academia de Muzică Religioasă, între 1928-1930 și 1932-1941. Pe 30 ianuarie 1893, se căsătorește cu Steliana, fiica preotului Nicolae Popescu, din Ploiești și vor avea împreună un băiat, Ștefan. A mai fost profesor de muzică, la Batalionul al III-lea al Regimentului V Ialomița nr. 23 din București, la Institutul de fete ”Berk” și la Institutul de fete ”Despina Doamna” din București.
În 1922, Ion Popescu, care a luat și numele locului unde s-a născut, devenind Ion Popescu-Pasărea – este ales senator de Ilfov, în Parlamentul României, iar în martie 1925 ridică aici problema statutului cântăreților bisericești. În 1936, obține dreptul de salarizare al cântăreților bisericești, ca slujbași ai Statului, și dreptul lor la pensie.
Ion Popescu-Pasărea lasă moștenire zeci de titluri apărute de-a lungul câtorva decenii, care acoperă practic orice nevoie repertorială a cântării bisericești, o latură importantă a activității sale constituind-o creația muzicală și munca de editor a numeroase culegeri și volume de cântări bisericești. Nu a uitat niciodată locurile natale, pe care le vizita ori de câte ori avea ocazia. Își făcuse, de altfel, o tradiție în a veni la mormintele părinților și bunicilor săi înmormântați la Mănăstirea Pasărea. În fiecare joi, din Săptămâna Luminată, vizita mormintele părinților săi, însoțit de cântăreți bisericești, preoți și prieteni de familie. Cu ocazia unui astfel de ”pelerinaj”, în 1934, la Slujba Parastasului de pomenire a părinților și bunicilor săi, Ion Popescu-Pasărea spunea: ”Aci-mi zac moșii și părinții, aci vreau să odihnesc și eu; aci să veniți voi mereu să mă pomeniți. … La această Sfântă Mănăstire au slujit, ca preoți, cei care mi-au dat ființă, aci vin, cu voi, să le vorbesc cu sufletul și pentru a vă deprinde să veniți să-mi vorbiți și voi, cântăreții mei iubiți, când nu voi mai fi printre voi decât cu sufletul. Vremurile sunt grele, dar nădăjduiți! Le veți birui!” (Marin Predescu, articolul ”Înălțătoarea solemnitate de la Mănăstirea Pasărea”, în ”Cultura”, an. XXI, nr. 3-4, martie-aprilie 1934, pag. 28-31).
Ion Popescu-Pasărea s-a implicat și mai mult la nivelul comunității și, sub supravheghere personală, s-a ridicat, în 1924, primul local propriu al școlii din satul Pasărea.
Se stinge din viață pe 10 aprilie 1943, în București, fiind înmormântat, la cererea sa, în cimitirul Mănăstirii Pasărea.
Cinstire cuvenită a memoriei prof. Ion Popescu-Pasărea
Pentru 2021, Asociația Culturală Brănești își propune, în cadrul proiectului de redescoperire și promovare a marelui compozitor Ion Popescu-Pasărea, prezentarea personalității marelui profesor în rândul elevilor, în cadrul orelor de Religie; demersuri către Primăria și Consiliul Local Brănești, de atribuire a numelui ”Prof. Ion Popescu-Pasărea”, unei străzi din satul Pasărea; realizarea unui bust al profesorului și amplasarea acestuia în incinta bisericii satului Pasărea sau a școlii din satul Pasărea, astăzi Gradinița „Rița Gărgărița”. Se va analiza și posibilitatea amplasării unei plăci comemorative pe zidul unității școlare și a casei profesorului, dacă se obține acceptul proprietarului; editarea unei cărți cu date, informații și imagini privind viața, opera și locurile natale ale marelui compositor; identificarea unei locații în satul Pasărea, pentru realizarea pe viitor a unui muzeu Ion Popescu-Pasărea.
