La 40 de zile de la minunata Naștere a Domnului, creștinii ortodocși s-au bucurat de o altă mare sărbătoare. Cea a Aducerii la Templu a Pruncului Iisus Hristos, spre închinare, sau a Întâmpinării Domnului. Un model de învățătură care se păstrează și astăzi, cu sfințenie, în toate familiile creștine ce aduc pe lume prunci.
Pe 2 februarie, clericii și enoriașii lăcașelor de cult ortodoxe au luat parte la un eveniment religios, special. Cu bucurie în suflete, credință și speranță, toți credincioșii au celebrat marele praznic împărătesc, Întâmpinarea Domnului. Sărbătoarea amintește de momentul aducerii Mântuitorului Iisus Hristos la Templul din Ierusalim (edificiu care reprezenta centrul vieții religioase a evreilor), pentru împlinirea Legii. În ziua aceea, Pruncul Sfânt, a fost întâmpinat de Proorocița Ana și de dreptul Părinte Simeon, ultimii credincioși din Legea veche. Cei doi erau considerați vrednici de a-I ieși înainte Mântuitorului Iisus Hristos, pentru a-L primi așa cum se cuvine pe Împăratul lumii, cu evlavie, smerenie, laude, prețuire și mulțumire.
Hristos, Izvorul Sfințeniei
După tradiție, când Hristos a împlinit 40 de zile, Maica Sa, Fecioara Maria, l-a adus la Templul de la Ierusalim și l-a dăruit ca ofrandă lui Dumnezeu. “După Legea lui Moise (Levitic 12, 2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu și aducea jertfă Domnului un miel sau doi porumbei, pentru sacrificiul purificării. Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare, deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăției și Sfințeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului”, explică scrierile bisericești, care ne prezintă Întâmpinarea Pruncului Sfânt drept un eveniment de o importanță aparte, din viața Domnului Dumnezeului nostru, pe pământ. Purtat pe brațe de Maica Sa, Preacurata Fecioară Maria, Pruncul Iisus Hristos este încredințat dreptului Simeon. În spatele Preotului Simeon, se afla Sfânta Proorociță Ana, o bătrânică văduvă care-l slujise pe Dumnezeu încă din tinerețe, prin posturi și rugăciuni.
“Acest prunc a adus Cerul și Pământul”
Așadar, ziua a 40-a de la Nașterea lui Hristos, a fost ziua în care Dumnezeu, întrupat prin Hristos Mântuitorul, s-a întâlnit cu poporul Său, Israel, în persoana profetului Simeon și a proorociței Ana. De altfel, an de an, la doar o zi distanță, pe 3 februarie, sunt prăznuiți Sfântul Simeon și Proorocița Ana. “În acea vreme, dreptul Simeon trăia în Ierusalim. Lui i s-a proorocit că nu va muri până nu va vedea pe Mesia cel promis. Prin har de sus, Sfântul Simeon s-a dus la Templu chiar când Sfânta Fecioară Maria și Dreptul Iosif veneau cu Pruncul Iisus să împlinească Legea. Simeon Iubitorul de Dumnezeu l-a luat pe prunc în brațe și, mulțumind Domnului, a rostit: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău, Israel” (Luca 2, 29-32). Sfântul Simeon i-a spus Sfintei Fecioare: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri. Și prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi” (Luca 2, 34-35)”. De aceea, în iconografia care reprezintă marea sărbătoare, apare și Sfânta Proorociță Ana, cu un pergament în mână, pe care scrie: “Acest prunc a adus Cerul și Pământul”.
Toate mamele creștine își îndumnezeiesc bebelușii
Pilda Aducerii lui Hristos la Templul de la Ierusalim, spre închinare, se păstrează cu sfințenie și în zilele noastre. La 40 de zile după naștere, mamele creștine ortodoxe își aduc pruncii la biserică pentru a li se săvârși slujba specială de curățire (molifta) și spre a fi închinați lui Dumnezeu. Asemeni Fecioarei Maria, mămicile creștine își aduc bebelușii la biserică, pentru a-i îndumnezei.
Rugăciune la Întâmpinarea Domnului
O, Maică Preasfântă,
Însăți fiind biserica lui Dumnezeu,
Care ai adus la biserica legii pe Fiul Tău, Hristos Dumnezeul nostru,
Învrednicește-ne,
Să iubim mai mult în lumea aceasta bisericile Fiului Tău,
Să le cercetăm în toate zilele vieții noastre,
Acolo să vedem frumusețea Domnului,
Pentru că mai bine este să petrecem o zi în curțile Domnului,
Decât să locuim în lăcașurile păcătoșilor.
Dăruiește-ne și nouă,
Preacurată, precum lui Simeon,
Să purtăm neosândiți, în brațele inimii noastre,
Pe Fiul Tău și Dumnezeul nostru,
Ca să fim părtași pururea Preacuratului Său Trup și Sânge
Și ajută-ne să ne păzim în frica lui Dumnezeu
Și să nu întinăm biserica trupului nostru.
Și așa întâmpinând totdeauna,
O, Maica lui Dumnezeu,
Pe Fiul Tău în inimile și în sufletele noastre,
Să ne învrednicim prin rugăciunile Tale,
Să dobândim și acea întâmpinare în văzduh a Domnului
Și așa vom slăvi și vom cânta împreună cu toți sfinții,
Pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh,
Acum și pururea și în vecii vecilor.
Amin!
