Izvorul Tămăduirii, praznicul de astăzi este închinat Maicii Domnului. Marea sărbătoare creştină face ca ziua de astăzi să fie cea mai importantă zi din Săptămâna Luminată. Apa capătă astăzi puteri miraculoase, devenind leac pentru suferinţele trupeşti şi sufleteşti.
La Izvorul Tămăduirii aducem laudă și închinăciune Maicii Domnului pentru minunile săvârşite în vremea lui Leon, la izvorul din apropierea Constantinopolului. Atunci când Leon care încă nu ajunsese împărat, a vindecat un orb prin puterea Maicii Domnului. În toate bisericile creştine ortodoxe, răsună vocile slujitorilor care prăznuiesc, laudă şi aduc cinstire şi închinăciune Preacuratei Fecioare Maria. La ceas de mare sărbătoare creştină, preoţii din lăcaşele de cult ne îndeamnă din nou la rugăciune, curăţire sufletească şi smerenie. La finalul slujbelor speciale săvârşite în cinstea Maicii Domnului, luăm apă sfinţită, pe care o ducem în casele noastre și o folosim împreună cu cei din familie pentru a fi mai sănătoşi, mai liniştiţi şi pentru a avea parte de roade îmbelşugate în timpul anului. După apa sfinţită de Bobotează, Aghiasma Mică, adică apa sfințită în ziua Izvorului Tămăduirii, are puteri miraculoase.
Apa are puterea de a sfinţi oamenii şi natura
Apa sfințită la Izvorul Tămăduirii are putere sfințitoare. În momentul sfințirii, preotul cheamă asupra apei puterea Duhului Sfânt și binecuvântarea lui Dumnezeu. Astfel, apa capătă puterea de a sfinți viața oamenilor și natura înconjurătoare. Și totuși… de ce ziua Izvorului Tămăduirii este închinată Sfintei Fecioare Maria? De la o serie de minuni care au fost săvârșite la un izvor din apropierea Constantinopolului.
Din minunile Maicii Domnului…
Povestea începe înainte ca Leon cel Mare să devină împărat. Într-una din zile, pe când Leon se plimba printr-o pădure, a întâlnit un bătrân orb și însetat care i-a cerut să-i dea apă și să-l ducă la cetate. Dar Leon s-a întristat, pentru că nu era nicio sursă de apă împrejur. La un moment dat, a auzit glasul Sfintei Fecioare, spunând: “Nu te mai osteni, căci apa e aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure și luând cu mâinile apa tulbure, potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați”. Leon dă ascultare Maicii și găsește un izvor din care îi dă orbului să bea. Îi spală fața cu apă, iar bătrânul începe să vadă. Tot în această zi, Preacurata Maica Domnului, care a vărsat lacrimi la Crucea Mântuitorului, ni se arată ca izvor al speranței și al vindecării.
Izvorul Tămăduitor al Sfintei Fecioare există și azi
Ajungând mare împărat, Leon, a construit o biserică lângă apa tămăduitoare. Nu a trecut mult până când împăratul Justinian, care suferea de o boală incurabilă, s-a însănătoșit după ce a băut apă din acest izvor. Drept mulțumire, el a construit o biserică și mai mare pe care, din păcate, turcii au distrus-o după sute de ani. În secolul al XIX-lea, la Istanbul a fost construită actuala biserică, la subsolul căreia se află un paraclis cu izvorul tămăduitor. Ani de-a rândul, apa de la acel izvor a vindecat foarte mulți bolnavi cărora medicii nu le dădeau șanse de supraviețuire.
