Vecinătatea Capitalei, obligă!
Rutier, oraşul din Ilfov creşte cam la 12 kilometri de centrul Bucureştiului. Altfel, e la doi pași de marginile lui. O fi rău? O fi bine? Răspunsul e: şi, şi. Pentru cârcotaşi, destinul orașului satelit pare demoralizat, strivit de comparaţia cu metropola uriaşă. Ceva dreptate au. Centru naţional al fizicienilor şi, în curând, al celui mai puternic laser din lume, dar fără o policlinică adecvată? Oraş fără reţea extinsă de canalizare şi apă? Dar gaz metan? Cu învăţământ superior, dar fără asfalt?
Alţii, realişti, văd şi fac altfel. Ei scot din vecinătatea Capitalei un prilej de acţiune. De străduinţă pentru emancipare. Ei sunt cei cu: ”Da! Neapărat !”. Măgurele are 43 de kilometri pătraţi şi localităţi: Alunișu, Dumitrana, Pruni, Vârteju şi adăpostește 9.200 de suflete. 30% sunt vârstnici. Emanciparea oraşului cere timp. Şi bani mulţi. Cere suport politic, organizare, gospodărire onestă, selectarea priorităţilor. Pe scurt, luciditate capitalistă. Trudă.
“N-am mărit taxele”
…Dar, între altele, “mergem înainte cu proiectul de extindere a reţelei de apă şi canalizare pe care l-am pornit. Aşteaptă la “colţul ierbii” aceleaşi lucrări, în zona localităţii Vârteju Nefliu. Imediat după deschiderea finanţării începem treaba acolo. Mai durează câteva zile. Se mai dezmorţeşte şi vremea”, zice primarul Dumitru Ruse. La fel, mai sunt câteva alei din oraş şi trotuare care trebuie asfaltate, “că oamenii care trebuiau să ajungă la reactorul nuclear de pe platformă mergeau pe şosea. Dar pe timpul ăsta, n-ar ieşi o lucrare tocmai de calitate. Şi oricum, aşteptăm bugetul”, adaugă el.
L-au reales oamenii cu 65% din voturi. E la al 5-lea an de rutină şi alţii anteriori, de vice. În acest răstimp i s-au întâmplat şi bune şi rele, necazuri, controverse. A trecut prin multe. Dar ăsta a fost votul.
Copiii – făpturi care n-au încă “aripi”
E un caz, acolo, la Vârteju Nefliu. Social, şi nu numai. Copiii din clasele I-IV n-aveau cum ajunge la şcoala din Măgurele. Un pic de tratative ale primăriei cu tranportatori privaţi şi s-a rezolvat. Îi îmbarcă dimineaţa şi îi aduc la şcoală, gratuit, cu un microbuz. Şi dacă tot au fost negocieri, pen-tru cei din clasele V-VIII preţul biletului de transport a scăzut la 1 leu. Asta în condiţiile în care un bilet obişnuit costă 2,5 lei.
Totul a început să funcţioneze de câteva zile. Şi ca să nu fie vorbe, enervări, confuzii în staţii, primăria din Măgurele a pus peste tot locul afişe, anunţând sistemul. Lumea a preluat mesajul şi nu tu griji de aici înainte. Există un proverb vechi, nordic: “Cel care îl face pe copil să tacă este mult mai însemnat decât cel care l-a făcut să plângă”. Se aplică mănuşă, aici.
Transportul în comun – un mare necaz
Pentru oameni e greu. La fel, pentru administrație e un subiect grav, cu implicaţii bugetare şi de organizare. Rezolvarea e urgentă. RATB nu mai există pentru Măgurele. Legăturile rutiere cu Bucureştiul se fac acum numai cu transportatori privaţi. Primarul Ruse zice cu năduf: “Au fost o mie de ciondăneli. Reproşuri, mânie. De fapt, n-am întâlnit un transportator mulţumit de ceea ce este. Dar, n-am avut de ales. Un exemplu? Cu noi, au câştigat licitaţiile patru firme, pentru tot atâtea trasee. Toate, între Capitală şi: a) Măgurele, b) Vârteju Nefliu, c) Dumitrana, Pruni şi d) Aluniş. Dacă făceam treaba cu un singur agent economic era cu totul altceva. Puteam chiar să negociez mai zdrăvan”.
“În scurt timp, Consiliul Judeţean Ilfov va da autorizaţiile de transport”
Oricum, cele actuale expiră curând. “În cele din urmă, vor fi date de către Consiliul Judeţean Ilfov, nu ca până acum de Autoritatea Rutieră Română. Iar la judeţ se ştiu dificultăţile noastre. Ar fi cazul să ne cheme şi pe noi, pe primari. Ne-au promis că ne vor susţine şi ajuta. Apoi, odată cu zona metropolitană, va trebui să dea bani şi primarul general al Capitalei. Pentru că, în fond, sunt mai mulţi oameni din Măgurele care lucrează în Bucureşti decât aici. Pe de altă parte oamenii când vin din Bucureşti spre Măgurele, plătesc taxe şi impozite la bugetul lor”, adaugă primarul.
Drepturi urbane adjudecate: grădiniţa, piaţa, salubritatea
În centru – o piaţă agroalimentară nouă, clădire modernă, pe două nivele. Are peste 300 de metri pătraţi numai la parter. A intrat în peisajul oraşului în luna mai, anul trecut. Până la ea, oamenii îşi vindeau produsele de pe cartoane, pe trotuar. A fost extinsă şi amenajată construcţia Grădiniţei nr. 1, cu program prelungit, pentru încă şase grupe de copii, adăugate celor patru care funcţionau deja. În plus, au fost amenajate parcuri, locuri de joacă, mai mici sau mai mari, la toate grădiniţele existente din oraş. A luat fiinţă serviciul de salubritate al urbei. Până atunci gunoiul se arunca la o groapă neautorizată. Acum e un element de salubritate care se acoperă tot ce trebuie, pentru tot oraşul.
Hai să fim sănatoși!
“E în plan să fie construită o nouă policlinică, că cea veche e cu trestie, domnule ! Am găsit locul, 1000 de metri pătraţi, am luat avizele. Vom avea şi ambulanţă acolo. Clădirea va avea un ambulatoriu pentru asistenţa medicală de urgenţă şi tratamente, cabinete specializate de stomatologie, car-diologie şi altele, vom vedea. Vorbim despre un proiect de peste 3 milioane de lei. Avem promisiunea că va participa cu bani şi Consiliul Judeţean. În primăvară pornim lucrările. Repede. Am pus deoparte şi ceva “bănișori”, afirmă primarul.
Ce spun oamenii? Câţiva vânzători, despre piaţa nouă a orașului:
MIHAELA CRISTEA: “Totul e ok. Avem apă, spaţii sanitare, pază. Lăsăm lucrurile aici peste noapte, cântare, minicalculatoare, marfă. Nu ne-a dispărut nimic, niciodată. Super treabă”.
PRODAN BOTEA: “Sunt producător de la Alunişu. Pot să spun ca e bine aici. Faţă de cum era…Că ne ploua şi ne lua vantul de pe stradă. Atât că, s-au rărit clienţii în ultima vreme”.
AURELIA STANCU: “Nu-mi place organizarea. Nu împrăştii marfa pe jos şi ocupi toată piaţa. Primăria? Să fie mai strictă ! Să controleze mai sever ce-i pe-aici”!
