Trăim într-o lume în care știința și tehnologia au progresat atât de mult încât, pare că acestea rezolvă orice problemă. Și totuși, în ciuda evoluției inteligenței “artificiale”, bunăstarea oamenilor şi siguranţa zilei de mâine devin tot mai incerte. Acolo unde se opreşte ştiinţa, rămâne doar lucrul lui Dumnezeu. Şi numai credinţa şi plăcerea de a ne ruga Lui, mai pot face ordine în viaţa noastră.
Diacon Alexandru Gabriel Negoiță/Parohia Sfântul Nicolae din Chiajna
Încă de mici suntem învățați că putem vorbi cu Dumnezeu prin intermediul rugăciunii. Dar oare toți oamenii de pe pământ se pot ruga în sensul pe care Dumnezeu ni-l cere? În momentul în care inima și sufletul nostru se înalță și putem lăsa deoparte grijile pământești spre a-I aduce slavă și mulțumire Creatorului nostru, înseamnă că rugăciunea își atinge scopul: nesfârșita slavă pe care o aducem lui Dumnezeu. De fiecare dată trebuie să-L considerăm pe Dumnezeu prezent lângă noi, să vorbim fară vicleșug și să ascultăm în tăcere ceea ce ne răspunde întotdeauna în conștiința noastră. În momentul rugăciunii, vocea noastră devine ecoul inimii noastre, iar gândul nostru este deasupra lumii materiale, iar mintea noastra meditează asupra perfecțiunii Creatorului. Rugăciunea nu trebuie să fie înțeleasă drept o senzație liniștitoare sau un farmec al imaginației. Chiar dacă în timpul rugăciunii mintea este tulburată, intenția de a-L adora pe Dumnezeu, aceea contează cel mai mult. De aceea, exemplul cel mai simplu este rugăciunea copiilor care este lipsită de îngrijorare şi întotdeauna bazată pe încrederea în Dumnezeu.
Dacă nu ne rugăm, pierdem ajutorul de la Dumnezeu
A întreba dacă rugăciunea este necesară înseamnă a întreba dacă ne putem lipsi de Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu transmis prin rugăciune ne este necesar pentru a cunoaște binele. Un om care nu se roagă, pierde ajutorul Creatorului, iar mintea lui devine din ce în ce mai întunecată, conducându-se numai după pasiunile lui. Sfântul Ioan Gură de Aur ne recomandă să ne rugăm fără încetare, asemănând rugăciunea cu respirația (când expirăm eliminăm aerul păcatelor care sunt în noi, iar prin inspirație absorbim tot harul dătător de viață).
Rugându-ne, devenim mai puternici în faţa suferinţelor
Rugăciunea este cheia raiului, este o garanție a veșniciei deoarece cel care vorbește cu Dumnezeu devine mai puternic şi capabil să intre în Împărăția Cerurilor. Rugăciunea este, de asemenea, o întărire a suferințelor sau slăbiciunilor, este ca o armură ce-l protejează pe creștin să lupte pentru a dobândi viața veșnică. Prin mila și sprijinul pe care îl cerem prin rugăciune, noi restabilim legătura cu Dumnezeu și redobândim harul prin care vom privi dincolo de cele materiale. Prin rugăciune nemulțumirile noastre se domolesc, iar orice fel de rană îți poate găsi vindecarea, orice durere poate fi liniștită. Rugăciunea este și un sacrificiu plăcut lui Dumnezeu deoarece inima se purifică, iar harul lui Dumnezeu inundă toate simțirile omenești.
Cum să ne rugăm ca să primim ce ne dorim?
Oamenii încep rugăciunea prin a-I cere lui Dumnezeu fel de fel de lucruri pământești, apoi se miră că nu li se împlinesc cele exprimate în dorințele lor. Putem cere lucruri și bunuri materiale în rugăciunile noastre, dacă ele nu împiedică drumul spre Împărăția Cerurilor. Este suficient să-I cerem lui Dumnezeu mântuirea sufletului chiar dacă în acest drum vom întâlni și suferință și încercări, însă toate acestea puse pe umerii noștri în mod pedagogic de către Dumnezeu. “Accesoriile vieții acesteia (sănătatea, averea, talentele) sunt mijloace prin care câștigăm fericirea veșnică, iar nu scopuri în sine. Să cerem, așadar, în rugaciunile noastre harul sfinților care păstrează inspirația divină în orice moment al vieții noastre, curajul și tăria de a înfrâna orice viciu pământesc și să ne rugăm cu lacrimi și pocăință pentru tot ceea ce am făcut contrar voinței lui Dumnezeu. De asemenea, să cerem curățenia, nevinovăția și o viață lungă pentru a înmulți talanții dați de către Dumnezeu în această viață.
Să luăm exemplul copiilor! Ei cer cu sinceritate şi inimă curată
Pentru unii oameni, rugăciunea are o eficiență aproape matematică. Dacă nu știm să ne rugăm, nu vom ști nici ce să cerem. Pentru ca rugăciunea noastră să aibă efect trebuie să ne rugăm cu inima curată și să fim sinceri. Dacă rugăciunea este făcută într-o stare de har, cu inima înfrântă și gândul smerit, atunci Dumnezeu se va milostivi de cererea noastră. Rugăciunea unui copil, plină de nevinovăție, este întotdeauna ascultată căci pentru unii ca aceştia este destinată Împărăţia cea nestricăcioasă. Curăția inimii trebuie să fie completată de lipsa gândurilor ascunse, să ne alungăm orice gând străin, să facem un act de abnegație totală. Umilința este o altă condiție pe care va trebui să o respectăm, dacă vom dori să fim auziți de Creator. Dacă ne facem o autoevaluare a faptelor și conștientizăm cât de mici suntem și că de fapt nu merităm decât disprețul lui Dumnezeu și ne rugăm cu speranța că poate într-o zi Dumnezeu va arăta și față de noi bogata Sa milostivire, atunci suntem pe calea cea bună. Rugăciunea este mai mult decât un strigăt al inimii. Adevărata rugăciune este a dori ceea ce Dumnezeu dorește și a împlini voința Sa în toate acțiunile noastre.
Credinţa şi perseverenţa, cresc şansele de a ne îndeplini dorinţele
Credința și încrederea fac, de asemenea, ca rugăciunea noastră să fie eficace. Sufletul trebuie să fie bine convins că Dumnezeu poate și vrea să asculte cererea noastră. Noi, cei de astăzi, nu mai avem o încredere totală prin faptul că nu mai vedem miracole petrecându-se la tot pasul. Ele nu mai sunt necesare în prezent deoarece religia creștină trăiește și iubește pe Hristos cu adevărat, iar minunile se întâmplă cu fiecare om în parte, în funcție de schimbarea pe care el și-o dorește. Chiar dacă ne întalnim cu tot felul de obstacole sau cu o așteptare îndelungată în realizarea cererilor din rugăciunile noaste, perseverența în rugăciune este necesară pentru eficacitatea ei. Aceasta face din viața noastră o continuă rugăciune, fapt pentru care ne amână Dumnezeu în rezolvarea dorințelor noastre, tocmai pentru a ne face să ne rugăm neîncetat. Dacă cererile noastre ar fi imediat îndeplinite, noi am fi supuși la îngamfare și încredere în meritele noastre personale, iar interesul nostru spiritual este ca Dumnezeu să ne facă să simțim tocmai prin acele întârzieri înţelepte, prețul harurilor Sale.
