Chiar dacă la acest moment codrul românesc trece prin momente dificile, afaceriștii cu carnete de partid tăindu l nemilos pentru a-și construi averi fabuloase, am putea spune că, dimpotrivă, pădurea a constituit leagănul de formare al poporului român. Dacă în lunga noastră istorie nu am avut cetăți și castele pentru a ne apăra, faptul se datorează și codrului care ne-a ocrotit de fiecare dată.
Pădurea are o istorie pe aceste meleaguri care se îngemănează cu a poporului român – ”Râul, ramul, mi-e prieten numai mie”, cum spune poetul. De la Alexandru Macedon, care s-a speriat de pădurile întunecoase din nordul Dunării, și până în secolul al XIX-lea, pădurea a fost ocrotitoarea vieții pe aceste meleaguri. Acum, s-a cam nasolit treaba.
Așa s-a ajuns ca, în 2012, suprafața împădurită din țara noastră să reprezinte 27% din teritoriu, spre deosebire de media europeană de 42%, după cum ne-a decla-rat Marian Stoicescu, președintele Confederației silvicultorilor, Consilva. Revenind la județul Ilfov această suprafață este chiar mai redusă, ea reprezentând doar 15%, dar sunt și județe apropiate, cum ar fi Giurgiu sau Călărași, care au 10% suprafață cu păduri. Cam atât a mai rămas din vestiții Codri ai Vlăsiei, după cum ne spunea Dumitru Voicu, directorul Direcției Silvice Ilfov.
Pădurile proprietate publică din județ se întind pe 19.800 de hectare. Circa 3000 de alte hectare sunt păduri proprietate privată ai căror deținători au încheiat con-tracte de pază, protecție și întreținere cu direcția silvică, iar alte 1700 de hectare reprezintă suprafețe fără contract. Un astfel de contract îl costă pe proprietar 90 de lei pe lună/ha, fără TVA. Din această colaborare ambele părți au numai de câștigat. S-a dovedit de-a lungul timpului că cele mai multe furturi de material lemnos au loc tocmai pe suprafețele care nu beneficiază de protecția pădurarilor. Chiar și așa, spre deosebire de alte județe, ele nu reprezintă mai mult de 1 mc de pădurar, un nivel foarte scăzut, prin urmare.
Direcția Silvică Ilfov are 160 de angajați, repartizați în trei ocoale: Brănești, București și Snagov. „Dispunem de o formațiune de profesioniști care depune toate eforturile pentru a respecta principiul continuității și durabilității pădurii”, afirmă dl. Voicu. Prin respectarea regimului silvic de tăieri și a legii, direcția a ajuns să aibe un profit net de circa 300 de mii de euro în anul 2011. Nu sunt neglijate nici tăierile de îngrijire, precum și lucrările de regenerare a pădurii prin împăduriri periodice, ne-a mai precizat dl. director.
Un program important, susținut de Uniunea Europeană, este cel destinat creării perdelelor de protecție, în care este inclus și Ilfovul. Totodată la nivel județean exis-tă trei fonduri de vânătoare, situate în zona Snagov. Aici se poate vâna mistreț, iepure, căprior, fazan, fapt care aduce la bugetul direcției încă 50 de mii de euro.
Din ceea ce am vorbit cu dl. Dumitru Voicu am tras o singură concluzie: pădurile ilfovene se află pe mâini sigure, domnul director făcându-ne și promisiunea că va face tot ce-i stă în putință ca suprafața împădurită să crească, pentru a ajunge măcar la media pe țară.
