Ne aflăm în Postul Sfintelor Paști, perioadă în care suntem chemați să ne reînnoim credința, să ne deschidem și mai mult ușa inimii către familie și către cei din jurul nostru. Poate, mai mult decât oricând, este timpul să lăsăm iubirea să ne umple sufletul cu bucurie și bunătate. Despre familie și calea spre mântuirea noastră ne vorbește în cele ce urmează părintele Cristian Bolea, parohul Parohiei Dimieni, din comuna Tunari.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 542, ediția print
Dumnezeu este iubire. Legătura de iubire la Dumnezeu se arată între cele trei Persoane: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Tot din iubire Dumnezeu l-a făcut pe om, bărbat și femeie. Și i-a pus în legătură de familie între ei. Astfel decurgând lucrurile, să vorbim despre noi, cei de azi. Oamenii își formează familii și se iubesc. Unii au, alții nu au copii. Copiii sunt un dar de la Dumnezeu. Scopul iubirii din familie este mântuirea. Oamenii de multe ori pierd acest lucru din vedere.
Fiți cinstiți! Dumnezeu vede și știe tot!
Și unii oameni își înșeală partenerul de viață, în multe feluri, mai vizibil sau mai tăinuit, și chiar repetând acest lucru. Atunci când cineva înșeală, se ferește, și vrea ca celălalt să nu știe, să nu afle. Dar uită că Dumnezeu vede totul, știe totul. Și astfel îi este pusă în pericol, în primul rând, propria lui mântuire. Să presupunem că nu află celălalt niciodată. Dar Dumnezeu este atotștiutor. Dumnezeu vede că acela a trădat într-un fel sau altul, prin lipsă de iubire. Și trădarea are multe aspecte și forme și sensuri; ține și de suflet și de trup, ambele fiind foarte importante. Poți fi un soț cinstit, din punct de vedere conjugal, dar necinstit față de soția ta, din alte perspective. Și în familie legătura de iubire nu este doar între soți. Ci soții sunt puși în legătura de iubire de Însuși Domnul Dumnezeu. Au jurat cu mâinile pe Sfânta Cruce și pe Sfânta Evanghelie că vor păzi legătura iubirii dintre ei până la mormânt: curată, neîntreruptă, dreaptă și cinstită. Există deci iubirea dintre soți, pe de-o parte, și iubirea dintre fiecare soț și Dumnezeu, pe de altă parte.
Să avem grijă de noi și de cei din familiile noastre!
De aceea, dragii mei, trebuie să ne pocăim! Toți. De ce toți? Pentru că, într-un fel sau altul, prin gând, prin cuvânt sau prin faptă (fiecare știe ce are pe sufletul său), l-am trădat pe celălalt și nu l-am mai iubit așa cum se cuvine, și astfel L-am rănit și pe Dumnezeu. Deci, fiii mei duhovnicești, să ne pocăim și să ne spovedim! Și să păzim iubirea în familie așa cum se cade să facem, ca niște creștini, adică ucenici ai lui Hristos! Fără iubire sinceră, vom moșteni iadul cel plin de amărăciune și chin. Cu iubire sinceră, vom primi raiul cel preadulce și preafrumos! Vă pomenesc și doresc ca noi toți să avem zile pline de iubire sfântă. Să avem grijă de noi și de cei din familiile noastre! Și mai ales să avem grijă să ne mântuim! Amin!
