Şcoală nouă, un capitol din belşugul realizărilor

Afumaţi. 505 ani de istorie îi includ şi pe cei din actualitatea modernă, contemporană

E foarte simplu. Să ne gândim că, în fond, „azi” e acel „mâine” pe care l-am aşteptat ieri. Temători sau optimişti. Cu nerăbdare, ori linişte. Cu dragoste, sau vrăjmăşie. L-am anticipat în gând, cu oricare dintre mulţimea trăirilor. Limpezi sau amestecate. Apoi l-am construit cu fapte ale realității contemporane. E calendarul timpului nostru. Care se măsoară către înapoi, dar şi spre înainte. Iar copiii de azi, generațiile tinere îi dau șansa împlinirii, pentru vremuri care vor trece dincolo de noi. Afumaţi. În istoria ei veche, strămoşii aşezării au lăsat urme documentare de peste cinci secole. Mai precis, de 505 ani. E o mândrie a existenţei, care nu poate fi contestată. Dar care înseamnă şi mari obligaţii pentru colectivitatea prezentului. Ele sunt esenţiale. 

„Cele mai importante două zile din viaţa ta sunt ziua în care te-ai născut şi cea în care înţelegi şi de ce”, spunea marele scriitor Mark ­Twain. Iar cunoașterea se realizează treptat, progresiv, în etape. Educația, școala – ca sisteme ale civilizației – sunt ușile deschise către înțelesul acestei chemări, adresat fiecăruia dintre noi. Gospodărirea chibzuită a faptelor unei colectivități și clădirea lor e sarcina asumată a unor oameni desemnați să construiască drumuri spre prosperitate. 

La Afumați, reperele dezvoltării contemporane au un contur dinamic. Ele sunt abundente și vizibile. Prioritățile lor sunt măsurate atent și așezate la ordinea zilei, în geografia unei localități în creștere.    

Școli reabilitate și clădiri cu clase noi

Debutul anului șco­lar e la numai câteva zile distanță. Toate așe­ză­mintele de învățătură ale comunei au trecut prin mâinile și uneltele echipelor de constructori. Lucrările de reabilitări sunt aprope de final, ca și sistematizarea spațiilor de studiu, reparațiile și dotările de toate felurile. Dar nu numai atât. Urmează detalii.

Construcție nouă, la școala de la Monument

Sub acest nume e cunoscută de toți locuitorii comunei Școala nr.1, cu clasele I-IV, din apropierea Monumentului Eroilor Neamului, căzuți în cele două Războaie Mondiale. Așezată central, într-un loc aparte și frumos al acestui ansamblu arhitectural, școala are un număr de crescut de elevi, față de anii trecuți. Aici învață acum aproape 220 de copii.

Pentru asta s-a construit un nou corp de clădire, între cele două existente, mai vechi – ale ­cursurilor pregătitoare și cele pentru ciclul I-IV. Structura ei de rezistență e sporită, pentru o supraetajare ulterioară, atunci când necesitățile de școlarizare vor fi mai mari. Practic, noua construcție unește spațiile de studiu existente până acum și adaugă alte noi săli de clasă unui tot unitar, integrat.

Modificări ample

Toate încăperile școlii sunt acum reabilitate, reamenajate, dotate cu mobilier funcţional, pardoseală din garanit, instalaţii eficiente pentru iluminare, geamuri și uşi din termopan, lambrisare cu plăci din pal de 2 cm grosime, plus refacerea completă a grupurilor sanitare. Adică totul, până la ultimul detaliu.

Primarul ­Gabriel Du­mănică e edilul care și-a asumat, de-a lungul tuturor celor șapte ani împliniți de mandat, – multele schimbări ale modernității. Asta, alături de partenerii săi declarați: cetățeni, școală și biserică.

Gabriel ­Dumănică, primarul comunei Afumați, a precizat: “In­vestițiile pentru lucrările făcute la școala de la Monument sunt obținute din fonduri europene. Dar pentru că ele au aparținut unui proiect eligibil mai vechi și – ca să grăbim totul – pentru că în câteva zile se va da startul noului an școlar, am decis să asigurăm plățile din bugetul nostru, local. Deși e un efort material consistent, am luat o hotărâre contracronometru. Nu mai puteam prelungi lucrurile, pentru un alt sezon favorabil deschiderilor de șantier. E adevărat că, după recepția finală, costurile ne vor fi decontate, din fondurile UE amintite.

Noua construcţie a implicat și alte schimbări importante. Între ele: extinderea reţelelor electrice, de gaze naturale și a canalizării. Firește, am racordat sistemului și o nouă centrală termică, ce va asigura confortul căldurii, pentru lunile reci.  

Laolaltă cu toate aceste schimbări, am decis să modificăm și curtea şcolii, în sensul îmbunătăţii şi sistematizării ei. Am betonat aleeea de acces la intrările în şcoală. Iar terenul de sport va fi acoperit cu un covor sintetic și va avea porți noi pentru jocurile de echipă. În clipa asta lucrăm la împrejmuirea lui. Dar și la amenajarea întregului spațiu verde, care va avea o instalație proprie de udat. Această oază de verdeață se va integra decorativ, în armonie și respect, cu spațiul  arhitectural al parcului vecin și cu Monumentul Eroilor noștri.   

La fel stau lucrurile și la școala „C”, nr.3. Aceleași lucrări ample de modernizare ale claselor pentru grupa zero și ale elevilor mai mari. Cu o singură mare deosebire, față exemplul amintit al școlii de la Monument. Aceea că fondurile alocate îmbunătățirii, refacerii interioarelor și înlocuirii instalațiilor sanitare la școala 3 provin integral din bugetul local al comunității noastre”, a conchis edilul șef al localității. 

Alo, Inspectoratul Școlar Județean?

Avem o problemă. Adică nu noi, mai ales autorul acestor rânduri. Cât copiii de grădiniță, ai Școlii nr. 1. Păi, ați decis să comasați două grupe de copii, într-una singură? Ați restructurat personalul profesorilor educatori? Adică din două cadre didactice ați lăsat numai unul? Așa e? Și ați făcut-o fără să întrebați pe nimeni? Fără să știți nimic despre câți copii ar fi înscriși acolo? Hai, că aveți acum o economie importantă la buget. De câteva sute de lei.

Reporterul are numai câteva întrebări, pe care vi le adresează direct. Eu știam că gupele de grădi, de la oricare asemenea instituție de profil – particulară sau de stat – sunt împărțite pe categorii de vârste. Adică, grupele mică, mijlocie și mare.

Aveți cumva idee – ca specialiști, cum se presupune că ați fi –  în ce mod și cu ce motive raționale pot fi copiii amestecați și comasați, într-o singură categorie, de la trei la șase ani? Chit că unul mic abia descoperă plastilina, iar altul, aproape de școală, buchisește alfabetul. În plus, cum ați face ca o singură educatoare să-i aibă în îndrumare și răspundere pe toți, deopotrivă. Bașca, simpla lor cazare – de la 20 de copii, la 40 acum – într-o singură clasă ar fi spre marele beneficiu educativ al tuturor, în stil coreean?

Și, mai ales, explica­ți‑le vă rog, locuitorilor și mai ales părinților  din Afumați toate aceste “mari avantaje” ale instruirii moderne, aplicate lor, spre care ei, bineînțeles, nu au aplecarea înțelegerii.

Sunteți cumva siguri că aceste metode excepționale și altele care v-ar trece prin minte nu ar trebui extinse la nivel județean, până în cel mai mic cătun? În ce localități ați mai procedat la fel? Nu v-ar interesa un experiment național? Dar ce-ați zice de unul european?

Așteptăm răspunsuri.      

Primarul nu are nicio putere

L-am întrebat despre chestia asta profund „inovatoare“ în educația celor mici pe primarul Dumănică. A fost clar din răspunsul său că nu are nicio putere să remedieze starea asta de lucruri anapoda.

Chit că reproșurile oamenilor se pot îndrepta și asupra sa. Cu atât mai mult cu cât se zbate – ca și edilii altor localități – să creeze toată baza materială pentru un sistem de învățământ modern și să o gospodărească din ce în ce mai bine.

Drumurile dv., aproape toate

Lucrările de amenajare cu șanțuri pentru apa pluvială ale străzilor au început de puțină vreme. Ele sunt încă în execuţie. Acum, sunt finalizate în proporţie de 90 %. Ce urmează? Primarul Dumănică a răspuns: “Să amenajăm podeţele de acces, la limita proprietăţii gospodăriilor.

Cele trei străzi, Moldovei, Moineşti şi Garoafelor sunt artere de circulație care, datorită configuraţiei localităţii, duc apa pluvială, către Balta Afumaţi 3. În condiţiile precipitaţiilor abundente, ele acumulează un volum mare de apă. Au o pantă naturală, care, în lipsa existenţei şanţurilor de scurgere, adună un volum mare de apă. De exemplu, străzile Moldovei și Moinești captează apa şi de pe str. Sf. Dumitru, din apropierea bisericii noi, de pe str. Ştefan cel Mare – prin canalul de pe DN2, iar str. Moineşti colectează apa şi de pe str. Baku.  

În lipsa aceestor canale de scurgere, apa plu­vială ar fi ros din malul natural,  de pământ, al şanţurilor vechi, săpând sub asfaltul străzilor. A și fost un asemenea caz, pe str. Garoafelor, unde apa săpa sub asfalt. Ca să nu mai vorbim despre pericolul inundării curţilor, din gospodăriile oamenilor”, a afirmat el.    

Se refac în întregime picturile Bisericii Sf. Dumitru

E vorba despre biserica din parohia Afumați II. Toate picturile din interiorul lăcașului de cult sunt acum într-un amplu proces de restaurare. Lucrările au început în primăvara acestui an. Finalizarea lor? În câteva luni.

Preotul Paroh dr. Ionică Florin ne-a oferit câteva detalii: “Prin lucrarea Sfintei Treimi, au continuat lucrările de restaurare și înfrumusețare a bisericii noas­tre. Cum nimic pe acest pământ nu se poate înfăptui fără lucrarea lui Hristos-Domnul, iată că Dumnezeu a lucrat și la Parohia Afumați II, prin oameni deosebiți, cre­dincioși și evlavioși. Apoi, Preafericirea Sa, Părintele Patriarh Daniel, alături de Comisia de Pictură Bisericească, au aprobat  în martie Proiectul de conservare-restaurare a picturii murale, realizată prin tehnica ,,a fresco”. Ansamblul pictural a fost realizat în anul 1940, de pictorul Iosif Keber“, a afirmat el.

Fondurile pentru aceas­­tă realizare sunt – în proporție de 90 % – din bugetul local şi, apoi, ale enoriașilor. Mulţi enoriași au contribuit la costuri. Primarul Gabriel Dumănică a fost unul dintre cei care au sprijinit din tot sufletul și cu toată credința, de-a lungul timpului, refacerea așezămintelor de credință ortodoxă ale comunei. Iar Biserica Sf. Dumitru e una dintre multele mărturii ono­rante ale comunității.