Chiar dacă ecourile incredibilului rezultat al alegerilor prezidențiale din 16 noiembrie au început deja să se estompeze, întrebarea din titlu persistă și va continua să o facă multă vreme de aici încolo. Și, pe lângă această întrebare, se mai ridică încă una: a înțeles clasa politică (între noi fie vorba: care clasă?, care politică?) mesajul transmis de electorat, sau va sta cuminte, o vreme „la coteț”, cu botul pe labe, dând semne mincinoase că, pasămite, s-a hotărât să-și schimbe nu numai părul, dar și năravul, pentru ca mai apoi după ce alegătorii, scârbiți și blazați de spectacolul jalnic oferit în continuare, îi va lăsa pe politicieni să-și facă mendrele cu care ne-au obișnuit, de un sfert de veac? Iar avalanșa întrebărilor devine tot mai impetuoasă. Va avea această veritabilă revoluție, așa cum pare ea la prima vedere, efectul scontat asupra celor care au adus la capătul răbdărilor o țară întreagă? Sau alegătorii și-au umflat mușchii degeaba, doar ca să le arate pisica acestor urmași ai lui Dinu Păturică, pentru ca apoi să-și vadă de grijile, nevoile și necazurile lor, blestemând mioritic pârdalnica de soartă? Deocamdată, mari speranțe nu sunt la orizontul „politicii” românești. După dușul rece administrat de electorat, în PSD, marele perdant și principalul vizat de mesajul celor care i-au administrat această corecție usturătoare, nu s-a întâmplat mare brânză. A fost dat afară „exclusul de serviciu”, Mircea Geoană și Vanghelie, care este, pe persoană fizică, acuzați, vezi Doamne, de Dragnea că fac parte dintr-o structură mafiotă(!?!). Hoțul strigă hoții! Patronul de la „Guiță TV” (vorba lui Cornel Ivanciuc) a călcat pe bec, luând-o înaintea plutonului, ceea ce l-a enervat amarnic pe amicul Ponta și pe Bunicuța acestuia. Urmarea? A fost sfătuit să-și ia jucăriile și să plece. Să fie-ntr-un ceas bun! Victimă colaterală în toată această „mermeleală” a căzut obedientul și lunecosul Șova. Ce ne facem, că am rămas fără mia de kilometri de autostradă promisă de ministrul Marilor Proiecte? Și, gata cu reforma partidului! Ne vedem la primăvară! Restul este tăcere. Vorba aceea, „azi aici, mâine-n Focșani, ce-am avut și ce-am pierdut?”. În această situație, marea speranță într-o schimbare rămâne în sarcina lui Klaus Iohannis. El trebuie să fie exponentul unei reforme radicale a politicii românești. Nu numai de stânga, ci și de dreapta. Schimbarea trebuie să fie profundă și să cuprindă tot spectrul politic. Pentru că și la dreapta se perpetuează destui politicieni care au dat măsura incompetenței, sau pe cea a corupției. Oameni politici care s-au discreditat, de-a lungul timpului. Pentru că, altfel, ne vom trezi cu „alte măști, aceeași piesă”, vorba poetului. Și, iarăși, se nasc întrebări după întrebări: va reuși Iohannis să fie portdrapelul „revoluției” de la 16 noiembrie? Va avea el, oare, pârghiile necesare pentru a asana mlaștina politicii, politicianismului și a politicienilor veroși din România? Iar dacă va fi învins, ce speranță ne mai rămâne? Poate doar DNA. Instituție care, dacă își continuă activitatea ca și până acum, va fi singura care va face curățenie în viața politică a României. Pe bune!
