An de an, pe 14 octombrie, Biserica Ortodoxă Română îmbracă frumoase haine de sărbătoare. După tradiție, preoții și credincioșii de pretutindeni o cinstesc și o slăvesc pe Sfânta Cuvioasă Parascheva, făcătoarea de minuni a lumii. În semn de mulțumire și de prețuire pentru toate binefacerile revărsate asupra lor, mii de creștini din întreaga țară, au mers și anul acesta în pelerinaj la Catedrala Mitropolitană din Iași, unde sunt păstrate moaștele Sfintei Parascheva.
Milostenia și dumnezeiasca rugăciune sunt doar două dintre marile virtuți care i-au împodobit sufletul și viața Sfintei Preacuvioase Parascheva. Grija, iubirea de oameni și traiul în cuvântul Domnului au adus-o în ceata Părinților purtători de Dumnezeu. Pentru minunile săvârșite și pentru toate binefacerile revărsate de-alungul timpului de către Sfânta Cuvioasă Parascheva peste poporul român și peste toate așezările creștine din țară, Biserica Ortodoxă Română i-a oferit un loc aparte în calendarul creștin ortodox. Biserica a rânduit ca în fiecare an, la data de 14 octombrie, să fie cinstită și prăznuită în chip deosebit. Și în acest an, cu prilejul hramului, cei care au dorit să aducă slăvire și închinare la moaștele Maicii noastre Parascheva au mers în pelerinaj la Catedrala Mitropolitană din Iași, unde moaștele sunt păstrate de mai bine de trei veacuri.
A moștenit de la părinți deprinderea postului și a rugăciunii
Preacuvioasa Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în satul Epivat din Turcia, pe țărmul Mării Marmara, o localitate aflată în apropiere de Constantinopol. Din fragedă pruncie a fost crescută de părinți cu frică de Dumnezeu. A moștenit din sânul familiei deprinderea faptelor bune, a postului și a rugăciunii. Pe când avea doar 10 ani, ea a auzit glasul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, într-o biserică, mesajul transmis fiind: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34).
Maica tuturor faptelor bune Acestea au fost cuvintele care i-au schimbat viața, îndemnând-o să-L caute pe Dumnezeu Cel Adevărat și să parcurgă drumul dreptei credințe. Auzind cuvintele Mântuitorului, Parascheva și-a dăruit hainele săracilor, apoi s-a retras timp de cinci ani la Mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea și ulterior, a ales să trăiască în pustiul Iordanului, într-o mănăstire de călugărițe. Fecioara îngerească s-a stins din viață la doar 27 de ani. Din puținele scrieri care datează despre existența Cuvioasei Parascheva și care au fost transmise și răspândite creștinilor de pretutindeni, aflăm că, într-o noapte, pe când avea doar 25 de ani, un înger i-a spus în vis, să renunțe la traiul din pustiu. Să se întoarcă la locurile părintești, la moșia unde să-și lase trupul pământului și să treacă din această lume la Dumnezeu, Cel pe care l-a iubit mai presus de orice. Ceea ce a și făcut. Fără să se prezinte cuiva în lungul său drum, s-a întors la Epivat unde, împăcată cu Dumnezeu și cu oamenii locului, și-a dat sufletul.
Trupul nu i-a putrezit după moarte
Trupul Sfintei Cuvioase Parascheva a fost descoperit accidental, după foarte mulți ani. L-au găsit câțiva bărbați care săpau o groapă ca să înmormânteze creștinește un marinar mort pe o corabie, aruncat pe fundul Mării Marmara și adus de apă la țărm. Cei care au luat parte la săparea gropii au constatat cu surprindere că trupul ei nu era putrezit. Mai mult, acesta emana un miros plăcut, puternic de plante și flori parfumate. Fără să-și dea seama, aceștia au îngropat trupul marinarului lângă cel al Cuvioasei. Se spune că, în acea noapte, unuia dintre creștinii care au săpat groapa, i s-a arătat în vis o împărăteasă, șezând pe scaun luminat și înconjurată de îngeri, iar unul dintre acești îngeri l-a certat pentru că au pus trupul bărbatului lângă cel al Sfintei Parascheva. Îngerii i-au spus bărbatului să ia trupul ei și să-l așeze la loc de cinste.
