Noul An a început cu o mare sărbătoare creștină, praznicul închinat Sfântului Vasile cel Mare, „cel între ierarhi preaales, între dascăli preaînțelept și între toți sfinții, prea plăcut lui Dumnezeu”, așa cum ni-l prezintă scrierile bisericești.
Sfântul Vasile a trăit între anii 330 – 379, provenind dintr-o familie înstărită din Cezareea Capadociei, un oraș din antichitate care astăzi este situat în Turcia. Încă din fragedă pruncie, s-a dovedit a fi un mare apărător al adevărului și al dreptei credințe în Hristos. Părinții săi care erau drept credincioși i-au insuflat dragostea de Dumnezeu și dorința de a urma calea Bisericii. Sfântul Vasile a fost crescut într-o familie ilustră, tatăl său fiind un renumit învățător în Pont. De altfel, Sfântul Vasile s-a remarcat încă de tânăr prin profunde cunoștințe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină și retorică. Datorită darurilor sale speciale cu care a fost înzestrat, a ajuns să fie considerat doctor al Bisericii și unul dintre cei mai mari teologi creștini, din toate timpurile.
A fost prigonit pentru că a apărat credința creștină…
„Iubitor de învățătură și înzestrat pentru carte, Sfântul Vasilie și-a îmbogățit mintea cercetând, rând pe rând, școlile din orașul său, Cezareea, apoi din Bizanț, mergând până și la Atena, cea mai înaltă școală din timpul său, unde l-a întâlnit pe Sfântul Grigorie de Nazians, cu care a legat o strânsă și sfântă prietenie. A fost înălțat la scaunul de Arhiepiscop al Cezareei în anul 370, în vremuri grele pentru Biserică, atunci când ereticii lui Arie și Macedonie izbutiseră să aibă de partea lor pe însuși Împăratul Valens. Sfântul Vasile a dus o luptă aprigă, cu scrisul și cuvântul, luminând creștinătatea și apărând dogma Sfintei Treimi. Și-a atras mânia împăratului și a suferit multe prigoniri din partea lui, pentru apărarea acestei dogme de căpetenie a creștinătății. Sfântul Vasile a îndreptat și unele lipsuri ale monahismului din timpul său, chemându-i pe monahi să se nevoiască nu numai în folosul mântuirii personale, ci și în folosul aproapelui. Este cel dintâi Ierarh care a întemeiat, pe lângă Biserică, azile și spitale, în ajutorul celor săraci și neputincioși, îndemnând pe cei înstăriți să folosească avuțiile lor, ajutând pe cei nevoiași și lipsiți. S-a mutat către Domnul la vârsta de 50 de ani, în ziua de 1 ianuarie, plâns de credincioși și de necredincioși, care-l iubeau și-l cinsteau pentru bunătatea și înțelepciunea lui”, după cum au mărturisit clericii pentru site-ul www.sfantulvasilecelmare.info.
… dar a lăsat Bisericii un adevărat tezaur liturgic
