Muzeul Municipiului București a organizat săptămâna trecută, la Palatul Suțu, o conferință cu tema ”Monumente fantomatice. Așezări preistorice de acum 7.000 de ani din preajma Bucureștiului”, susținută de dr. Vasile Opriș, șeful Secției Istorie din cadrul MMB, arheolog cu experiență în cercetarea siturilor preistorice, specializat în studiul neo-eneoliticului și ceramicii preistorice.
Articol apărut în Jurnalul de Ilfov, ediția print nr. 646
Analiza istoricului s-a referit la primele așezări atestate în zona Bucureștiului și cercetările efectuate de-a lungul timpului, corelat cu prezentarea rezultatelor obținute în urma achiziției de date 3D cu ajutorul unui UAV (dronă). Pe baza acestor informații, Vasile Opriș a discutat despre starea de conservare a siturilor, interpretările datelor dobândite, posibile strategii de conservare, cercetare și valorificare.
Menționăm aici că primele așezări atestate în zona Bucureștiului datează din perioada Neoliticului Mijlociu, de acum mai bine de șapte milenii. Aglomerări umane și locuiri succesive în aceleași perimetre pentru o vreme îndelungată au condus la acumulări antropice însemnate, conservate până în epoca modernă sub forma unor anomalii geografice, atipice peisajului local de câmpie. Au fost denumite ”măguri” de către localnici, iar arheologii le-au spus tell-uri, după exemple similare din Anatolia și Orientul Apropiat. O astfel de movilă poate conserva urmele materiale ale câtorva generaţii, ale uneia sau mai multor epoci, precum şi amprenta omului modern. Cea din urmă, indiferent de scop sau mijloace, este întotdeauna una distructivă.
În zona delimitată de râurile Colentina, Sabar și Dâmbovița au fost cinci astfel de tell-uri, cunoscute în literatura arheologică astfel: ”Chitila – Fermă”, ”Măgurele – Movila Filipescu”, ”Măgura Jilavei”, ”Vidra – Măgura Jidovilor” și ”Glina – La Nuci”. Cariere de lut, amenajări funciare și cercetări arheologice le-au afectat în diferite măsuri, în timp ce artefactele descoperite și publicațiile rezultate au ajutat la înțelegerea oamenilor preistorici care au locuit în zona Bucureștiului. Cu excepția așezării de la ”Măgura Jilavei”, care în prezent nu mai există, restul au fost clasificate ca monumente istorice de valoare națională și universală, și astfel protejate de legile naționale și internaționale.
Dar, cercetările recente pe teren sugerează că tell-urile din jurul capitalei sunt de fapt ”monumente fantomatice”, aproape invizibile în peisaj: deteriorate, aplatizate, lucrate agricol sau acoperite de vegetație și/sau gunoi.
