Peste 12,6 milioane de olandezi sunt aşteptaţi miercuri la urne pentru a decide viitorul ţării în ceea ce analiștii politici denumesc drept mai controversate alegeri legislative din istoria recentă a naţiunii şi care reprezintă primul test al anului pentru extrema dreaptă din Europa.
Sondajele îi creditează drept învingători pe populiştii lui Geert Wilders, însă o coaliţie guvernamentală liberală ar putea să-l ţină pe liderul islamofob departe de frâiele Guvernului de la Amsterdam, scrie RomaniaTV.net.
Secţiile de vot s-au deschis la ora locală 7.30 (8.30 ora României), iar olandezii sunt aşteptaţi să-şi exprime susţinerea pentru formaţiunile înscrise în cursa electorală până la ora locală 21.00 (22.00 ora României).
De asemenea, secţiile de vot vor rămâne deschise timp de cinci ore pe trei insule olandeze din Caraibe – Bonaire, Saba şi St Eustatius – însă acestea reprezintă numai o mică parte din electoratul de peste 12,6 milioane.
Institutul Ipsos va realiza un exit-poll pe circa 38.000 de alegători, care va fi publicat imediat după ora 21.00 (22.00 ora României). Prima versiune, care va estima rata de participare şi împărţirea mandatelor, va fi bazată pe răspunsurile oferite până la ora locală 20.30 (21.30 ora României).
Între timp, primele rezultate oficiale sunt aşteptate la circa 40 de minute după închiderea urnelor, dar oraşele mari, precum Amsterdam şi Rotterdam, vor anunţa, probabil, rezultatele după miezul nopţii (joi, 1.00 ora României).
La sfârşitul anului 2016, Partidul Libertăţii (PVV), al lui Geert Wilders, era favorit în sondaje, cu 21% din intenţiile de vot, în faţa Partidului Liberal-Democrat (VVD) al actualului premier Mark Rutte (17%) şi al Partidului Laburist (PvdA), partener în coaliţia de la putere (8%).
Situaţia s-a schimbat, însă, în ultima perioadă. VVD a recuperat diferenţa şi a depăşit, la distanţă mică, PVV. Mai exact, potrivit unei medii a sondajelor publicată cu două săptămâni înainte de alegeri, PVV era creditat cu 15,7% din sufragii, iar VVD cu 16,3%.
Olanda are un sistem electoral cu mai multe plase de siguranţă, iar câştigătorul ”nu ia neapărat totul” în urma alegerilor legislative. În acest sens, fiecare executiv olandez din ultimele şapte decenii a avut nevoie de o coaliţie pentru a funcţiona.
De altfel există precedente în care partidul câştigător a fost exclus de la putere. Acest lucru s-a întâmplat de trei ori după cel de-al Doilea Război Mondial.
În 1971, cele patru partide care formaseră executivul precedent de centru-dreapta au pierdut majoritatea în alegeri. Pentru a putea rămâne la putere, liderii lor au adăugat încă o formaţiune la coaliţie – democrat-socialiştii, care se desprinseseră din Partidul Laburist. Formaţiunea noului premier Barend Biesheuvel era a treia ca număr de voturi din alianţa guvernamentală din Olanda.
De asemenea, în 1977 şi în 1982, laburiştii au câştigat cele mai multe voturi în alegeri, dar au fost excluşi din coaliţia de guvernare.
Sistemul electoral olandez este unul proporţional. Practic, circa 0,67% din voturile naţionale înseamnă un mandat din totalul de 150 din Parlament. Acest lucru face ca numeroase partide să intre în legislativ, astfel că este nevoie întotdeauna de coaliţii pentru guvernare şi niciunul dintre partidele importante nu şi-au exprimat dorinţa de a intra în parteneriat cu Wilders. Rutte a exclus clar această posibilitate, deşi Wilders a fost un membru important al Partidului Liberal până în 2004.
Potrivit sondajelor, cel puţin cinci formaţiuni politice ar putea să fie nevoite să formeze o coaliţie de guvernare pentru a asigura majoritatea necesară de 76 de parlamentari.
Analiştii prevăd o coaliţie de guvernare între cele patru formaţiuni situate în apropiere de centru spectrului politic, fiind vorba de Partidul Liberal, Apelul Creştin Democrat, Democraţii 66 şi Partidul Laburist.
După cel de-al Doilea Război Mondial a durat, în medie, 72 de zile pentru formarea unui Guvern. Recordul de viteză a fost înregistrat în 1958 – 10 zile. Însă în 1977, a fost nevoie de 208 zile pentru formarea unei coaliţii din numai două partide.
