Din când în când, istoria se scrie sub ochii noștri. Iar ziua de 5 iunie 2026 a fost una dintre acele zile. La Mănăstirea Pasărea, mii de credincioși veniți din toate colțurile țării au fost martorii proclamării locale a canonizării Sfintelor Cuvioase Filofteia și Elisabeta de la Pasărea, un eveniment unic prin frumusețea și solemnitatea sa.
Articol apărut în Jurnalul de Ilfov nr. 808, ediția print
Pentru Mănăstirea Pasărea, din comuna Brănești, această zi a însemnat încununarea unei istorii țesute, vreme de aproape două secole, din rugăciune, nevoință și slujire. Iar pentru miile de credincioși adunați la sărbătoare, a fost bucuria de a lua parte la un moment care va rămâne, fără îndoială, în istoria acestui așezământ monahal. Sărbătoarea a început însă cu o seară înainte. Joi, 4 iunie, la slujba Privegherii oficiată de un ales sobor de preoți, coordonat de Părintele Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, sute de credincioși au venit să se pregătească sufletește pentru marele eveniment. Atunci au fost aduse racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Elisabeta și icoanele relicvar, iar rugăciunea de seară a transformat așezământul monahal într-un loc al așteptării și al bucuriei duhovnicești.
O slujbă pe măsura marii sărbători
Vineri dimineață, 5 iunie, încă de la primele ore, aleile Mănăstirii Pasărea au devenit neîncăpătoare. Pelerini din toată țara, monahi, preoți și credincioși de toate vârstele au venit să fie martori la un moment care se întâmplă rar în viața unei comunități și care va fi înscris în istoria locului. Puține așezăminte monahale din apropierea Capitalei își poartă istoria atât de discret și atât de frumos precum Mănăstirea Pasărea. Ascunsă între copaci bătrâni și grădini îngrijite cu migală, mănăstirea și-a păstrat de aproape două secole liniștea și rânduiala. Generații de maici s-au rugat aici, au muncit și au păstrat nestinsă flacăra credinței. Astăzi, sub îndrumarea Maicii Starețe Stavrofora Mihaela Costache, obștea duce mai departe moștenirea spirituală a acestui loc, într-un așezământ care impresionează prin ordine, frumusețe și grija cu care este păstrat. Nu întâmplător tocmai aici au fost recunoscute oficial două vieți care au devenit modele de sfințenie pentru întreaga Biserică Ortodoxă Română. Despărțite de aproape două veacuri, Sfânta Filofteia și Sfânta Elisabeta nu s-au întâlnit niciodată pe pământ. Le-a unit însă același loc, aceeași dragoste pentru rugăciune și aceeași dorință de a-L urma pe Hristos. Vineri, la Mănăstirea Pasărea, cele două chipuri de sfințenie s-au întâlnit în bucuria aceleiași sărbători. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de un impresionant sobor de ierarhi, condus de Înaltpreasfințitul Părinte Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei, alături de care au slujit Arhiepiscopul Calinic al Argeșului și Muscelului, Episcopii vicari patriarhali Varlaam Ploieșteanul și Paisie Sinaitul, precum și Episcopul-vicar Timotei Prahoveanul al Arhiepiscopiei Bucureștilor. În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfințitul Părinte Nifon a menționat valoarea duhovnicească a celor două sfinte, subliniind că ele reprezintă modele vii pentru creștinii de astăzi.
”Sfânta Filofteia este un model pentru toate mamele creștine, arătând că educația în credință este cea mai mare moștenire pe care o poate primi un copil. Biserica ne arată că sfințenia începe în familie, în casa în care rugăciunea este vie, iar iubirea este lucrătoare”, a spus ierarhul. De asemenea, mesajul transmis cu acest prilej de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adus în atenție rolul pe care Mănăstirea Pasărea l-a avut în formarea unor mari personalități duhovnicești.
”Mănăstirea Pasărea, vatră de viețuire isihastă întemeiată de părinții viețuitori în Mănăstirea Cernica, a odrăslit peste veacuri chipuri luminoase de monahii care, prin viețuirea lor curată, s-au făcut stâlpi ai rugăciunii și mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu”, a transmis Patriarhul României prin vocea Preasfințitului Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal care a dat curs citirii mesajului Părintelui Patriarh. Preafericirea Sa a arătat și însemnătatea dublei proclamări. ”Această coincidență a zilei de proclamare a celor două cuvioase maici de la Pasărea arată că în diferite timpuri Dumnezeu a sfințit viața celor care L-au căutat pe El și au împlinit voia Lui în viața lor”, a mai transmis Preafericirea Sa.
Invitați de seamă, alături de pelerini
La eveniment au fost prezenți președintele Consiliului Județean Ilfov, Thuma Hubert, prefectul județului Ilfov, Simona Neculae, senator Nicoleta Pauliuc, primarul orașului Buftea, Gheorghe Pistol, Marian Ivan, primarul orașului Pantelimon, primarul comunei Găneasa, Raul Niculae Gabriel, primarul comunei Brănești Nicolae Cismaru și viceprimarul Corneliu Stancu, primarul Marian Bunea, de la Perșinari, jud. Dâmbovița și alți reprezentanți ai administrației locale și județene. Președintele Consiliului Județean Ilfov a subliniat însemnătatea acestei zile pentru județ și pentru toți cei care consideră Mănăstirea Pasărea un loc de suflet. ”Am participat astăzi la un eveniment de mare sărbătoare pentru comunitatea noastră – proclamarea locală a canonizării Sfintelor Filofteia și Elisabeta de la Pasărea. Mănăstirea Pasărea este un loc de suflet pentru ilfoveni, iar noi, ca autorități locale, venim de fiecare dată în sprijinul celor de aici”, a spus Thuma Hubert. La finalul ceremoniei solemne au fost acordate distincții celor care au sprijinit de-a lungul timpului activitatea și lucrarea duhovnicească a mănăstirii, într-un gest de recunoștință față de binefăcătorii acestui așezământ. Ziua de 5 iunie a adus în prim-plan una dintre cele mai frumoase lecții pe care Mănăstirea Pasărea le oferă de aproape două secole: credința se păstrează prin oameni. Prin generațiile de maici care au vegheat asupra acestui loc și prin cei care continuă să îi treacă pragul cu aceeași evlavie. La căderea serii, când ultimii pelerini au început să părăsească mănăstirea, Pasărea a rămas la fel de liniștită ca întotdeauna. Doar că, din această zi, istoria ei se scrie altfel. În rândul marilor sale nevoitoare sunt pomenite acum, pentru totdeauna, două nume noi: Sfânta Cuvioasă Filofteia de la Pasărea care va fi prăznuită pe 12 aprilie și Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea care are ca zi de cinstire 5 iunie. ”Mare bucurie duhovnicească și binecuvântare s-a revărsat peste întreaga biserică, prin hotărârea Sfântului Sinod a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, de a trece în rândul sfinților 16 femei românce, între care mucenițe, monahii, soții de domnitori, mame de sfinți și mărturisitoare. Este minunea cea preaslăvită a lui Dumnezeu, Căruia Îi aducem slavă, laudă și închinare, iar Sfintelor Femei, cinstire și închinăciune. Între acestea se numără și două monahii nevoitoare din mănăstirea noastră: Sfânta Filofteia, mama Sfântului Calinic, model al familiei creștine, și-a crescut cei patru copii în credință statornică, cu responsabilitate, iubire și jertfă. Mai târziu, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a îmbrățișat chipul vieții monahale la Mănăstirea Pasărea, devenind pentru întreaga obște un model de rugăciune, blândețe și mângâiere. Și-a încheiat nevoința vieții pământești la 8 noiembrie 1833, rămânând în sufletele generațiilor pildă de urmat. Așa cum i-a fost întreaga viață, trăită în taină și smerenie, mama Sfântului Calinic de la Cernica a fost aleasă și preaslăvită de Dumnezeu, în chip minunat, spre a ne fi rugătoare și mijlocitoare înaintea Tronului lui Dumnezeu. Iar Sfânta Elisabeta, contemporană cu noi, și-a sfințit viața prin asprimea vieții pustnicești, trăind în tăcere și rugăciune neîncetată. În perioada noviciatului la Mănăstirea Pasărea, prin smerenie, ascultare și răbdare, și-a însușit rânduielile și învățăturile vieții monahale, fiindu-i temelie până la sfârșitul vieții. Însuflețită de rugăciunea neîncetată și dorirea după Dumnezeu, prin descoperire divină, s-a retras din zgomotul lumii, îmbrățișând viața pustnicească. În tăcerea și asprimea chiliei pustnicești, răbdând ispitele, încercările și suferințele personale, a câștigat iubirea lui Hristos cea preadorită, pentru Sine, dar mai ales pentru cei aflați în nevoi. Peștera din pustie a transformat-o într-un rai al virtuților. A dus lupta cea bună, cu nevoința postului, a privegherii și a smereniei. Viața ei rămâne o prezență vie, fiind o neîncetată rugătoare și mijlocitoare pentru noi în fața Preasfintei Treimi. Aceste alese ale lui Dumnezeu rămân pentru veșnicie ocrotitoare, ajutătoare și mijlocitoare pentru obștea monahală, pentru întreaga creștinătate de aici și de pretutindeni, în vreme de necazuri, suferințe și boli”, a spus Stavrofora Mihaela Costache, Stareța Mănăstirii Pasărea.
