Psihoterapeut Lena Rusti
Clinica Mentarex
“Am 18 ani şi sunt elevă la liceu. În urma unei relaţii de aproape trei ani cu un coleg de şcoală, am rămas însărcinată. Părinţii ştiau de relaţia mea, dar când au aflat de sarcină, au luat foc. Acum două luni am făcut avort la insistenţele lor, aproape contrar voinţei mele. Nu-mi pot reveni, sunt cu psihicul la pământ şi nu mă pot con-centra asupra învăţatului.”
Cătălina Tudor – Buftea  
Răspuns:
Un avort este o traumă pentru cele mai multe femei care trec prin asta, indiferent de vârstă. Nu ai cu cine vorbi despre ea, decât cu cei care probabil răsuflă acum uşuraţi că a fost depăşită criza. Te simţi singură, confuză, răvăşită, dezorientată, poate vinovată. Toate aceste stări nu pot trece de la o zi la alta. Ţi-ar fi de mare ajutor să poţi vorbi cu cineva. Consilierul şcolii sau un terapeut în care să poţi avea încredere, cu care să ştii că discuţiile sunt confidenţiale, să ai convingerea că nu vei fi jude-cată şi nu ţi se vor da soluţii de-a gata. Dacă simţi că nu ai cu cine vorbi, scrie un jurnal în care să poţi spune toate aceste lucruri. Odată ce simţi că te-ai eliberat, vei hotărî singură ce e mai bine să faci cu jurnalul. Uneori distrugerea lui poate fi un ritual de despărţire de traumă. Vei depăşi situaţia, dar pentru asta e nevoie în primul rând de încrederea în propria persoană. În loc să spui “nu mai pot”, să  spui “e foarte greu, dar voi reuşi să găsesc ieşirea” Avortul rămâne o experienţă pe care nu o vei uita niciodată.