Deşi a fost reînfiinţat doar de câţiva ani, Tribunalul Ilfov are aceleaşi probleme ca majoritatea instanţelor româneşti: insuficienţa personalului, aglomerarea excesivă cu dosare a judecătorilor şi spaţiul prea mic în care se desfăşoară activitatea. Între dosarele tribunalului care s-au bucurat de o atenţie deosebită din partea presei se numără cazul soţilor Truică sau cel al ghicitoarelor Vanesa şi Melisa. Judecătoarea Alma Manuela Ciornei, vicepreşedinte şi purtător de cuvânt al Tribunalului Ilfov, ne-a oferit câteva detalii despre situaţia din această instituţie a justiţiei.
Insolvenţele, pe primul loc
Pe hârtie, Tribunalul Ilfov a fost înfiinţat în anul 2004, dar în realitate, el a început să funcţioneze în iulie 2009. De la această dată şi până la 1 noiembrie anul trecut, Tribunalul Ilfov a funcţionat în Tribunalul Bucureşti. Apoi, tribunalul ilfovean s-a mutat într-o clădire din Buftea, însă aici are doar etajele doi şi trei, spaţiu total insufici-ent pentru volumul de muncă existent. În aceeaşi clădire se află şi sediul Judecătoriei Buftea, care ocupă parterul şi etajul întâi.
Tribunalul Ilfov are 21 de judecători, dar acum lucrează 19 dintre ei, două judecătoare fiind în concediu pentru creşterea copilului.
O mare parte dintre speţele aflate spre soluţionare la instanţele tribunalului Ilfov sunt referitoare la cazuri de insolvenţă. De-a lungul anilor, multe firme, care iniţial se înfiinţaseră în Bucureşti, şi-au mutat sediul în Ilfov, după cum reiese şi din evidenţele de la Oficiul Registrului Comerţului. În consecinţă, când a început criza şi tot mai multe firme au început să tragă obloanele, instanţele din judeţ au avut (şi au în continuare) de rezolvat o mulţime de cazuri de insolvenţă. Iar ca o altă consecinţă a închiderii acestor firme, au apărut din ce în ce mai multe procese având drept obiect litigiile de muncă dintre patronii şi angajaţii societăţilor închise.
„În ceea ce priveşte numărul dosarelor de pe rolul Tribunalului Ilfov, sunt înregistrate 2220 procese în stadiul de judecată pe fond”, ne spune doamna judecător Manuela Ciornei. Evident, la acestea se adaugă procesele în stadiul de judecată la apel sau recurs. Tot în judeţul Ilfov avem însă şi cea mai aglomerată instanţă din România- este vorba de Judecătoria Cornetu. “Norocul” acesta poartă numele de “plângeri contravenţionale” şi a dat peste colegii magistraţi de la Cornetu de când există sistemul automat de înregistrare a rovinietelor auto de pe A 2, din zona localităţii Glina. Competenţa teritorială de judecare a “plângerilor contravenţionale” pentru lipsa rovinietei revine Judecătoriei Cornetu. Într-o singură zi, 20 martie 2012, la Judecătoria Cornetu au fost înregistrate 165 astfel de plângeri împotriva amenzilor pen-tru rovinietă.
Alte speţe aflate în număr mare pe rolul Tribunalului Ilfov sunt cele legate de problemele de fond funciar. Mare parte dintre aceste dosare sunt foarte stufoase şi au un număr imens de acte şi documente, care, bineînţeles, trebuie studiate cu atenţie de cel ce judecă. Asta este o problemă valabilă şi la noi, la fel ca la majoritatea in-stanţelor din România: volumul mare de activitate şi insuficienţa personalului. Dar… asta e! Trebuie să luăm lucrurile aşa cum sunt, pentru că, cel puţin deocamdată, nu sunt şanse să ni se alăture noi colegi judecători.”
Tribunalul Ilfov apare menţionat încă din vremea lui Alexandru Ioan Cuza, sub denumirea ”judecătoria de ânteia cercetare a judeţului Ilfov”. Competenţa teritorială a judecătoriei acoperea întreaga zonă a Bucureștilor, inclusiv o întinsă zonă limitrofă.
Prin decretul 132/1952, urmare a reorganizării administrativ teritoriale de tip stalinist, Tribunalul Ilfov se desfiinţează, fiind înlocuit de Tribunalul Capitalei și tribuna-lele de raion.
Ulterior, în 1968, se reînfiinţează judeţele, inclusiv judeţul Ilfov, astfel că Tribunalul Ilfov își reîncepe activitatea, dar pentru scurt timp, anume până la desfiinţarea judeţului Ilfov și înlocuirea acestuia cu „Sectorul Agricol Ilfov”.
Judeţul Ilfov a fost reînfiinţat în anul 1996.
