Editorial
Pe vremea Răposatului, când am votat pentru „prima oară și întâiași dată”, am ales dintre cei aflați pe liste candidații care aveau numele cele mai caraghioase. Pen-tru că nu aveam nici cea mai vagă idee cine sunt cei care mi se propuneau să mă reprezinte în simulacrul de parlament numit pompos Marea Adunare Națională mă hotărâsem să-i propulsez în forul suprem al țării pe purtătorii unor nume pe măsura caricaturii de democrație a regimului comunist. Deciziile nu le luau cei aleși. Ei erau „însărcinați” să valideze, oarecum, „’otărârili„ luate de „cel mai iubit fiu al poporului”. Între timp, am „evoluat”. Ne-am pricopsit cu o așa-zisă Revoluție și cu partide poli-tice care, pasămite, ne-ar reprezenta pe noi, alegătorii în forul legislativ al țării. Dacă „înainte” aveam parte de tovarăși bine instruiți întru ridicarea mâinilor în unanimi-tate, acum ne-a blagoslovit Dumnezeu cu aleșii care votează la „enșpe” cartele și care nu au altă preocupare decât să-și recupereze banii investiți pentru a accede în funcția multdorită, drept pentru care „fac totul” pentru a-și recupera „investiția”. Apropo, nu mai este nici un secret că un loc eligibil în Parlamentul României costă între 50 și 100 de mii de euro, în funcție de putirința partidului la care cotizezi. Haide să vedem oferta politică, rezumată, că doar așa-i moda, într-un slogan, alcătuit conform principiului „minte-mă, dar minte-mă frumos!”. Să începem cu USL. Ce ne transmite Uniunea pe de-a dreptul? Un slogan care ne dă pe spate! Mai exact, „Dreptate pâ-nă la capăt”. Dreptatea poate fi până la capăt, sau numai pe la jumătate? Și, mă rog, care dreptate și a cui? Și cu ce Justiție? Dreptatea pe care o promovează dumnea-lor, sau aia divină? Dreptatea este, sau nu este! Eu sunt curios să văd și capătul acestei dreptăți. Bănuiesc că el se află în tunelul, dotat cu luminița de rigoare.
ARD nu se lasă, nici ea, mai prejos și ne anunță că va reporni inima României. Mă tot întreb, de ceva vreme, cine a provocat stopul cardiac țărișoarei mele care acum are nevoie de paramedicii României Drepte ca s-o resusciteze? N-or fi, oare, chiar cei care i-au provocat colapsul? Poate ar trebui să-i acuz de malpraxis econo-mico-social? Sau să-i votez voios văzând că, între timp, s-au dotat cu defibrilatoare?
La rândul lor, outsiderii celor două principale forțe politice dau dovadă de o fantezie „slogănistică” greu de egalat. Pentru a ameți electoratul, ei apelează la cele mai trăsnite sloganuri electorale, doar-doar le-or suci mințile celor care ar trebui să-i propulseze în mult-râvnitul Parlament. Gustați câteva dintre ele. De departe, este de remarcat, pentru sinceritate, sloganul candidatului din partea PER, Gabriel Rădună care afirmă, să spunem „ecologic”, că el va „fura mai puțin ca ei”! Lăsând la o parte faptul că această afirmație este inspirată din „Titanic Vals”, în care conu’ Spirache îi amenința pe alegători că el nu va face nimic pentru ei, Rădună măcar recunoaște care este îndeletnicirea de bază a parlamentarului român. Urmează, într-o ordine aleatorie, alte „zicale electorale”, bune de zăpăcit electoratul. Avem, de exemplu, „omul metrou”, mai exact Gheorghe Udriște, care aduce defibrilatoru’ cu mijlocul de transport pe care l-a păstorit ceva vreme. „Marele” fotbalist, născut talent și mort speranță, Marcel Pușcaș, vine cu un slogan auzit de el în stadionul muncii. Omu’ e „catindat ” PP-DD și nu poate să ne transmită decât un „Pe ei, pe ei, pe mama lor!” Cine sunt ei știm, sunt ciocoii, dar cu ce i-au greșit mamele lor, urmează să aflăm, eventual, din programul electoral al virilului candidat. Inspirat probabil de cel cu nu-me de stradă, care pe vremuri îți zbârlea părul pe spinare dacă erai conducător auto, Udriște, mai exact, un fost șef de gară, Vasile Ciornobreve, candidat PP-DD, ne invită să „prindem ultimul tren”. Ce nu ne spune unul dintre „pandurii” care luptă împotriva ciocoilor, marota șefului său de partid, este dacă în acest tren sunt „nași” pe care să-i ungem pentru a călători la preț redus. Exemplele pot continua. Gigi Chiru, șeful PDL Constanța, luat la bani mărunți de DNA în ultima vreme, ne anunță că el „Iubește Constanța!”. Noi l-am sfătui să nu-l facă gelos pe „il capo di tutti capi” dobrogean, cu nume legumicol, cel care a supus-o pe „Tanța” la multe perversiuni, pen-tru că acestuia s-ar putea să-i plesnească păstaia și să-i dea interzis pe teritoriu.
Ce vă pot sfătui? Nu vă lăsați vrăjiți de promisiuni electorale frumos ambalate în sloganuri care mai de care mai îmbietoare. Pentru că, așa cum se întâmplă de fieca-re dată, veți fi seduși și abandonați și veți ajunge ca Zăvoranca. Să votați bine!
P.S. Ptiu! Na, că mi-a scăpat! Păi „Să trăiți bine!” a fost un slogan bun, având în vedere că a intrat în limbajul cotidian. Că s-a ales praful de el, meritul le aparține „smurdulenilor” pedeliști care au inventat ARD-ul când și-au dat seama că au provocat coma pacientului. Cât despre cotroceneanul care l-a folosit, no comment!
