Peste doar câteva zile, mai exact pe 24 februarie, preoţii care slujesc în lăcașele de cult ortodoxe oficiază din nou slujbe speciale de pomenire a Sfântului Ioan Bote-zătorul. Nu a nașterii, nici a morţii, ci a descoperirii capului său, îngropat în cu totul alt loc faţă de restul corpului, în curtea casei Irodiadei. Dis-de-dimineaţă, enoriașii vin în casa Domnului pentru rugăciune, ascultă și iau parte cu bucurie și evlavie la cântările preoţilor.
Totul despre viaţa și moartea Botezătorului
Odată cu Dragobetele, pe 24 februarie, creștinii din toate colţurile ţării sărbătoresc ziua cea mare a Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Cu acest prilej, slujitorii bisericilor ortodoxe susţin cuvântări religioase de pomenire a morţii Sfântului Ioan. Sărbătoarea are un temei biblic, evenimentul fiind consemnat în Evanghelii. Să fa-cem o scurtă incursiune în viaţa și moartea sa. Se știe că Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut cu șase luni înaintea Mântuitorului Iisus Hristos. Importanţa zilei de 24 iu-nie este atestată documentar încă din secolele IV-V. Cine a fost Ioan Botezătorul? Ioan a fost fiul preotului Zaharia și a venit pe lume în Cetatea Orini. Nașterea lui a fost vestită părintelui său de către îngerul Gavriil care nu a dat crezare acestui lucru și a rămas mut până când i-a pus numele fiului său. Despre Sfântul Ioan se știe că s-a retras în pustiu și a trăit în nevoie până când a început să predice. De-a lungul vieţii, rolul lui Ioan a fost de a pregăti lumea pentru venirea lui Hristos și de a-L descoperi omenirii ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Ioan este recunoscut drept “cel mai mare între cei născuţi din femei” și “cel mai mic în împărăţia cerurilor”. Ultima afirmaţie face referire la faptul că împărăţia cerurilor nu era deschisă omenirii în vremea lui, Sfântul Ioan fiind atunci, mai mic decât un înger. Din Evanghelie se cunoaște faptul că Ioan a fost decapitat la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei sale de naștere. În vremea aceea, Ioan era întemniţat în castelul lui Irod de la Maherus.
Decapitarea “celui mai mare între cei născuţi din femei”
Ioan Botezătorul îl mustrase pe Irod pentru trăirile sale nelegiuite cu Irodiada, care era soţia fratelui său. Orbită de ură, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei care dansase și plăcuse oaspeţilor, și în special lui Irod, să ceară capul lui Ioan drept răsplată. După decapitarea “celui mai mare între cei născuţi din femei”, Irod a po-runcit ucenicilor săi ca trupul acestuia să fie îngropat separat de cap, ca nu cumva să învie. În cele din urmă, el a dat ucenicilor doar trupul Sfântului Ioan spre a fi în-mormântat în Sevastia. Capul a fost îngropat de Irodiada în curtea sa, la mare adâncime. Din scrierile bisericești aflăm că Sfânta Ioana, soţia dregătorului lui Irod a luat capul lui Ioan din curtea Irodiadei și l-a îngropat la Ierusalim în muntele Eleonului, într un vas de lut. Aceasta se consideră ca fiind cea dintâi aflare a sfântului cap. Cu timpul, un proprietar bogat cu o credinţă puternică în Dumnezeu a devenit monah chiar în locul unde era îngropat capul Sfântului Ioan. Dorind să-și construiască acolo o chilie, în timp ce săpa adânc a descoperit vasul unde era îngropat capul Botezătorului. Monahul a cinstit sfintele moaște și le-a îngropat în același loc unde au rămas până în vremea Sfinţilor Împăraţi Constantin și Elena, capul a ajuns în Siria. Episcopul Uranie al Emesei (Siria) a așezat moaștele în biserica din cetate. Aceasta este a doua aflare a capului Sf. Ioan. Astăzi, o parte din capul Sfântului Ioan Botezătorul se află într o biserică din Franţa, la Amiens.
Acatistul Sfântului Ioan
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăţilor și dătătorule de viaţă, vino și Te sălășluiește în-tru noi, și ne curăţește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi!
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curăţește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Obiceiuri și tradiţii de Dragobete
Ziua de 24 februarie, cea a Aflării Cinstitului Cap al Sfântului Ioan coincide cu sărbătoarea tradiţională a dragostei la români. În tradiţia populară, sărbătoarea este numită şi Ioan Dragobete sau Cap de Primăvară.
Numele Dragobete se traduce prin “chipul frumos din Casa lui Dumnezeu, tânărul frumos ales”. Pe lângă slujbele sărbătorii religioase oficializate de preoţi în biserici cu ocazia celei de-a întâia şi a doua Aflare a Capului Botezătorului, de Dragobete sunt legate numeroase obiceiuri.
Tinerii necăsătoriţi pornesc în căutarea primelor flori care vestesc venirea primăverii. Ghioceii şi viorelele adunate în această zi şi ţinute la icoane pot fi folosite cu succes în farmece de dragoste. Se spune că fetele care se spală pe faţă cu zăpada rămasă netopită de Dragobete, vor fi mai frumoase şi iubite mai mult de partenerii lor. Se consideră că această apă are proprietăţi magice, fiind născută din surâsul zânelor. Cei care nu petrec această zi prin dans, distracţie şi voie bună, vor fi necăjiţi şi vor avea de suferit în dragoste tot anul. Este ziua magică a iubirii şi trebuie petrecută ca atare.
Îndrăgostiţii care îşi oficializează relaţia printr o logodnă ludică de Dragobete, vor forma un cuplu trainic şi armonios. Se crede că pentru tinerii care încă nu au în-tâlnit partenerul potrivit, ziua de 24 februarie este ideală pentru a ieşi din singurătate. Ce mai aşteptaţi? Îmbrăcaţi haine noi şi plănuiţi o plimbare prin oraş cu prietenii