Până în epoca modernă, cei care sufereau de boli psihice au fost marginalizați și aruncați în cea mai cruntă izolare. Optica societății asupra acestor bolnavi s-a schimbat radical în ultimele zeci de ani, mai ales în Occident. Din păcate, în România, bolnavii psihic nu au parte, încă, de grija și compasiunea celor cu mintea întreagă, cu atât mai puțin din partea rudelor, care ajung, cu timpul, să-i repudieze. Românii îi privesc pe “nebuni” de cele mai multe ori cu teamă, uneori cu silă, alteori cu un soi de amuzament jenat. Asistența psihiatrică este, la rândul ei, considerată ca fiind nimic altceva decât “cenușăreasa” sistemului medical românesc.
Un exemplu care susține aceste afirmații este și Spitalul de psihiatrie „Eftimie Diamandescu” din Bălăceanca. Pentru acest așezământ spitalicesc, însă, cuvântul spital este mai mult decât impropriu. Decum pătrunzi în curtea acestuia rămâi pur și simplu șocat. Locul este o ruină. Pavilioanele spitalului cu pereți crăpați și coșcoviți, ciorile care croncăne amenințător, siluete ca de stafii care bântuie prin curte, îți dau senzația că te afli într-un film de groază. Vezi chipuri cu priviri pierdute, oameni îmbrăcați în haine la fel de jerpelite ca și zidurile care te-nconjoară și simți un fior rece pe șira spinării. Te-ntrebi, unde ai nimerit? E un vis urât, sau e realitate? Cum poate exista un asemenea loc în România anului 2013?
Un spital de groază
Același impresie a avut-o și noul manager interimar al spitalului, Răzvan Turliu. „Când am intrat prima oară în pavilioanele unde sunt cazați pacienții, am fost șocat! Așa ceva credeam că nu poate exista. Toată ziua am fost amețit”, povestește Răzvan Turliu. Dar acest lucru nu l-a descurajat. Dimpotrivă. L-a ambiționat. „Pentru mine, ce-am găsit aici este o mare provocare. Eu sunt un luptător. Am jurat să fac tot ce-mi stă în putință ca să ridic acest spital. Să le ofer pacienților și personalului medical condiții decente. Ce am găsit aici este inuman”, spune managerul. Și n-a pregetat să se apuce de treabă, în ciuda greutăților și a piedicilor întâmpinate. Domnul Turliu este economist și a lucrat în sistemul bancar vreo 20 de ani. Are o experiență în domeniu de invidiat și un „sac” de diplome, care îi atestă competența. Pare a fi, acum în ceasul al doisprezecelea, persoana providențială pentru a scoate spitalul din mizeria în care se scaldă.
În spital se află acum 251 de pacienți, dintr-o capacitate maximă de 295. De ei au grijă 144 de angajați, medici, asistenți, infirmieri, îngrijitori, funcționari, în administrație, șoferi, și muncitori calificați, pentru întreținere. Sunt și 75 de posturi vacante. Cel mai mare deficit se înregistrează la personalul medical. Ar mai fi nevoie de măcar 27 de cadre medicale, pentru încadrarea cărora s-au făcut primele demersuri. Dar există multe reticențe din partea medicilor, în primul rând din cauza condițiilor de aici. „Ne vin rezidenți, își termină rezidențiatul și apoi fug rupând pământul!”, spune dl Turliu. „Dar vă promit că această situație se va schimba!”, continuă domnia sa.
Lupta cu trecutul
Printre primele probleme cu care s-a confruntat Răzvan Turliu a fost cea legată de hrana pacienților. Iată ce povestește managerul: „Într-o zi eram în curtea spitalului. Se apropie un pacient de mine și-mi cere un leu. Îl întreb ce vrea să facă cu el. Îmi spune că vrea să-și cumpere o pâine. I-am zis că i-o cumpăr eu. I-am dat pâinea, pe care a mâncat-o pe nerăsuflate. Îi era într-adevăr foame! Mi-am dat seama că am o problemă la bucătărie. M-am dus să văd cum se prepară hrana, și am văzut că era o zeamă lungă. Am făcut ordine acolo. Acum asist când se împarte mâncarea. Am făcut eforturi și am introdus și un desert. O prăjitură Măgura, o Eugenie… Ba le-am făcut și gogoși! Trebuia să-i vedeți pe pacienți cum s-au bucurat când au văzut gogoșile…”
În cele câteva luni de când a fost numit manager, Răzvan Turliu a mai rezolvat și alte probleme, în ciuda fondurilor precare. Dar cu abilitatea pe care ți-o dă experiența de finanțist, totul pare o floare la ureche. De exemplu, dl Turliu în scurtul său mandat de până acum, a reușit să amenajeze un teren de sport, lăsat în paragină. Spitalul avea un aparat de radiografie care zăcea nefolosit din simplul motiv că nu i se făcuse revizia. A rezolvat și această situație. Acum, toți bolnavii au fost radiografiați, pentru a se încerca depistarea unui eventual TBC.
Obiectiv- reabilitarea clădirilor
Buba cea mai mare a spitalului este, însă, starea jalnică a clădirilor. Este, spune managerul, cea mai mare provocare. Imediat după numirea sa în funcție, a făcut demersuri pentru obținerea fondurilor necesare. „Am făcut demersuri la CJ Ilfov și la Ministerul Sănătății pentru a obține fondurile necesare. Sunt bucuros că s-a constituit deja fondul pentru avans, de 3% din valoarea proiectului”, spune Răzvan Turliu.
Am lăsat intenționat la urmă cea mai mare problemă cu care s-a confruntat mangerul interimar. Arieratele și procesul legat de acestea cu firma de pază Alfa Guard Security. Procesul intentat spitalului s-a datorat faptului că fosta conducere nu achitase firmei amintite facturile pentru serviciile efectuate. Procesul a fost pierdut de spital și acesta s-a trezit cu o sentință conform căreia trebuia să achite către Alfa Guard suma de 329.324,74 lei, reprezentând debitul, plus penalizări de 65.052 lei și cheltuieli de judecată de 39,6 lei. Bașca onorariul executorului judecătoresc de peste 11.000 mii de lei. „Am reușit să achităm, până acum, debitul. Am făcut, eforturi deosebite. Am mai amânat facturi la utilități și am reușit să strângem banii. Suntem în negocieri cu Alfa Guard să plătim eșalonat penalizările și executorul. Este vorba de vreo 80 de mii de lei. Firma de pază vrea, însă, toți banii odată. Sperăm să înțeleagă situația grea a spitalului și să accepte plata în trei tranșe”, ne-a precizat noul manager.
Una peste alta, viitorul sună bine pentru spitalul de la Bălăceanca. Cu un manager destoinic și bun profesionist această unitate sanitară are toate șansele să renască din propriile ruine. „V-am spus, sunt un luptător. Am ambiția să las ceva în urma mea!”, ne-a spus, la final Răzvan Turliu. Noi îi ținem pumnii.
