Primarul Paul Precup scoate Mogoşoaia „la lumină”

Curs de desţelenire şi „desîmpuţire„

O discuție cu primarul comunei Mogoșoaia pe cât este de interesantă, pe atât este de solicitantă. Omul știe atâtea lucruri, are o conversație atât de inteligentă, încât își dă gata interlocutorul, căruia îi este greu să asimileze avalanșa de informații. Cu toate acestea, cel care îl ascultă pe Paul Precup are ocazia să înțeleagă perfect cu ce „se mănâncă” „meseria” de primar.

Paul Precup mărtu­risește că a ajuns primar „din întâmplare”. Era în 2005, când fostul primar, Dan Claudiu Tănăsescu părăsea acest post pentru unul „mai de soi”, în Parlamentul României. A candidat, la insistențele unor prieteni și, spre uimirea lui, s-a trezit ales în funcția de primar. După un prim mandat incomplet, Paul Precup a fost reales și în 2008 și în 2012. Acum, după opt ani, ne povestește despre ce experiențe a avut parte în toată această perioadă…

Cum să mărești bugetul de 6 ori

În 2005 bugetul comunei Mogoșoaia era pe undeva pe la 3-4 milioane de lei. Astăzi se învârte în jurul sumei de 18-20 de milioane. În toată această perioadă, una dintre preocupările principale ale primarului a fost aceea de a mări baza de impozitare prin creșterea numărului de contribuabili.

„Când am ajuns la primărie, am găsit nenumărate cereri pentru autorizații de construcție depuse de firme serioase și importante, cu cifre de afaceri de sute de milioane de euro. Unele zăceau nesemnate de trei-patru ani. Mi-am adunat consilierii, le-am repartizat câte 2-3 firme și i-am trimis să-i întrebe pe administratorii acestora ce nevoi au. La început, m-au privit cruciș. Pasămite, de ce să se ducă muntele la Mahomed și să nu vină Mahomed la munte? Le-am explicat că vom avea numai de câștigat dacă vom urma această politică. În fine, am demarat acțiunea. Reprezentanții firmelor au privit, la rândul lor, cu suspiciune această inițiativă. Credeau că vreau să le cer șpagă și-mi tot sugerau să le spun care sunt pretențiile mele. Pentru că așa era obiceiul împământenit în Mogoșoaia, după Revoluție. Și le-am transmis pretențiile mele: să-și înregistreze sediul social în comună, să angajeze, pe cât posibil, personal din localitate și să nu construiască clădiri urâte. Asta pentru că voiam să eradichez aproape total șpaga împuțită, și pentru că nu am dorit să mă transform în ceea ce am urât mai mult – șpăgarii. Rezultatele au apărut ne­așteptat de repede. După o lună de zile, una din firme a venit să plătească impozitul pe tot parcul auto. Nici mai mult, nici mai puțin de 3 miliarde și jumătate de lei (vechi n.n.). Atunci mi-au dat dreptate și consilierii. Și iată, în opt ani, bugetul comunei a crescut de aproape 6 ori…”, își amintește primarul Precup.

Pungile anti-noroi şi tractorul „Leuţul”

În 2005, cei 7.000 de locuitori ai comunei nu văzuseră asfalt decât pe DN1A, drumul național care le spintecă localitatea. Ba nu, greșesc. Exista o mică stradă asfaltată. Străzile muritorilor de rând erau toate pline de glod, iar cetățenii înotau prin noroaie. Și pentru că galoși nu se mai găseau, oamenii au recurs la o soluție ingenioasă și la îndemâna oricui: își înveleau încălțămintea în pungi de plastic… Așadar, în buza Capitalei exista o comună cu condiții asemănătoare celor din Evul Mediu. Nu tu asfalt, nu tu apă curentă, nu tu canalizare, nu tu iluminat public!

„Predecesorii mei aveau, în acea vreme alte preocupări. Febra tran­zacțiilor imobiliare le luase mințile tuturor. Se scoteau bani buni din introduceri de terenuri în intravilan și din tot felul de autorizații. Cui îi mai păsa de cetățeanul de rând, care se zbătea în jeg și mizerie? Apropo, gunoiul era adunat atunci cu lopata și se încărca în remorca unui tractoraș, pe care locuitorii îl porecliseră „Leuțul”. Nu existau nici pubele, nici saci din plastic”, ne spune Paul Precup.

Cât despre proiecte, nici vorbă. Edilii de atunci aveau alte treburi. Nu exista nici măcar un studiu de fezabilitate darămite proiecte. Pardon, exista un „proiecțel” care privea alimentarea cu apă. Mai precis, era vorba de montarea câtorva cișmele… 

Desțelenirea și „desîmpuțirea”

Confruntat cu atâtea probleme, noul primar nu a pregetat să ia taurul de coarne. A început să întocmească studii de fezabilitate în vederea lansării de proiecte care să scoată comuna „la lumină”. A căutat surse de finanțare, a făcut împrumuturi bancare pentru a putea demara lucrările la rețeaua de apă și canalizare. Asfaltarea a trebuit să mai aștepte. „Când am văzut ce scoruri sunt pentru asfaltare, m-a luat inima. Am hotărât, mai întâi să rezolvăm cu apa și canalul, și apoi să ne ocupăm de modernizarea străzilor. Am mai amânat cu 2-3 ani, dar iată, acum avem, în vatra satului, 80% apă și canal și 60% asfalt. Sunt executate peste 2.000 de racorduri la rețelele amintite. Am stat noi în noroaie, dar acum avem un lucru bine făcut”, ne povestește primarul.

O altă inițiativă a primăriei a fost cea privitoare la închiderea și ecologizarea gropii de gunoi din comună. Mai mult, a fost înființată și o stație de colectare selectivă a gunoiului, care sortează deșeurile, iar apoi le compactează în baloți. Singura problemă este autorizația de mediu a cărei eliberare trenează și care împiedică această activitate să devină și rentabilă, pentru că, în lipsa acesteia stația nu-și poate valorifica deșeurile sortate. A fost înființată și o gospodărie comunală, care are, în prezent, gospodăria este dotată cu 60 de angajați, utilaje cu ajutorul cărora primăria execută lucrări în regie proprie, fapt care aduce economii semnificative la buget. Ca fapt divers, unul dintre utilaje, un excavator GSB, dotat și cu un cap picon, care a costat 70.000 de euro, a fost cumpărat de către primar din banii proprii. Drept mulțumire, câțiva cetățeni din Mogoșoaia au reușit să fure piconul, din fața primăriei…

Lupta cu inundațiile și infracționalitatea

În toamna anului 2005, Mogoșoaia a fost grav afectată de inundații. Își amintește primarul: „Mai bine de jumătate din comună era sub ape. Se crease o adevărată deltă. Aveam și pelicani și cormorani. Apa ieșea prin pardoseala caselor din cauza creșterii nivelului apelor freatice. Am hotărât că așa ceva nu trebuie să se mai întâmple. Am comandat un studiu hidrogeologic în urma căruia au fost executate lucrări hidrotehnice, care au presupus construcția de diguri și forarea de puțuri care să preia surplusul de apă. Am construit și un canal colector pentru drenarea apelor pluviale care se varsă în lacul 2. Canalul Buftea – București are un diametru de 80 de centimetri. Al nostru are 2 metri diametru, ca să fim siguri că putem face față oricărei situații”.

Un alt „război” purtat de Paul Precup a fost cel cu infracționalitatea. Într-o vreme, Mogoșoaia se clasa pe locul doi, la nivel județean, la capitolul infracționalitate. „Am înființat poliția locală. L-am numit comandant pe fostul șef răspunzător cu patrularea la Ambasada Americană. I-am dotat cu 4 Volkswagen Touareg, cumpărate din banii proprii, i-am dotat și cu dispozitive pentru viziune pe timp de noapte, cu infraroșu, am organizat pânde de noapte, la care am participat chiar și eu, am discutat cu bulibașa romilor din localitate pe care l-am întrebat dacă vrea să fim prieteni, sau… întoarcem foaia, într-un cuvânt am făcut „curățenie”. Acum, nu­­­mărul infracțiunilor a scăzut semnificativ și putem spune că Mogoșoaia este o localitate sigură”,  zice primarul.

Grijă pentru educaţie şi bunăstarea cetăţeanului

Primarul Mogoșoaiei pune mare preț pe edu­cație. Cel mai important lucru, spune el, este școala, educația. Totul pornește de aici. Problema, pe cât de importantă, pe atât de neglijată, crede primarul. De când este în fruntea comunei, s-a preocupat îndeaproape de infrastructura învățământului din localitate. A renovat și dotat școala și grădinița. Oful său cel mare este, însă, grădinița cu orar prelungit a cărei construire a fost sistată. Ea a beneficiat, inițial, de o finanțare de 2 milioane de lei, care a fost tăiată pe vremea lui Emil Boc. Totul a rămas acum la stadiu de fundație… Se caută, în continuare, surse de finanțare, gospodarii comunei privind, cu speranță, către Ministerul Dezvoltării.

Cum vă spuneam, din discuția cu primarul Paul Precup poți învăța multe. Așa cum și el „își face lec­țiile” stu­diind lucrări de specialitate privi­toa­re la problemele cu care se confruntă în activitatea sa. Astfel, primarul Mogoșoaiei este sigur că nu va fi prins „descoperit” și că va găsi soluții în orice situație. Lucru pe care, până acum, l-a dovedit cu pri­so­sin­ță.

O reali­zare, cu care se mândresc edilii  din Mogoșoaia, este parcul Brâncovenesc. Prin eforturile primarului, au fost recuperate 12,3 hectare de teren și 2 hectare de lac din domeniul Palatului Brâncoveanu, care îi aparțineau de drept. Terenul era lăsat în paragină. Acum, aici a „înflorit” o frumusețe de parc, o oază de răcoare și destindere pentru mogoșeneni. Mai mult, aici se poate practica schiul nautic pe cablu, pentru că primarul a încurajat o societate să-și amplaseze utilajul pe suprafața de lac recuperată. „Am vrut să fac un loc frumos, în care lumea să se simtă bine”, spune edilul.