La doar o zi după ce îl omagiem pe Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul românilor, urmează o altă zi de mare însemnătate pentru noi, 1 Decembrie, Ziua Națională a României. Este o întâlnire rânduită de Bunul Dumnezeu între ocrotirea Cerească și recunoștința pământească, între credință și istorie.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 781, ediția print
Pentru românii de pretutindeni, această zi simbolizează comemorarea unui act istoric. Dar este și un moment de sinceră reculegere și rugăciune pentru țara noastră, pentru toți cei care au luptat, au sperat și au visat la o Românie unită. Unitatea de la 1918 nu a fost o decizie a oamenilor, și un dar al lui Dumnezeu, primit prin jertfa înaintașilor și prin credința neamului nostru.
România Mare, împlinirea unei nădejdi de veacuri
La Alba Iulia, în acea zi de decembrie 1918, nu s-au unit numai provincii, ci și inimi. Oamenii simpli, preoții satelor, dascălii, țăranii, soldații întorși de pe front, toți au venit cu o singură dorință, ca frații despărțiți să fie din nou împreună. În glasurile lor răsuna aceeași rugăciune: ”Doamne, unește-ne!”. Iar Dumnezeu a ascultat. De aceea, pentru credincioși, Ziua Națională este privită și ca o lucrare divină în istoria românilor, o clipă în care Cerul și pământul s-au atins prin nădejde, jertfă și iubire de neam. Astăzi, la mai bine de un secol de la Marea Unire, suntem chemați să păstrăm această moștenire prin cuvinte, prin trăire. Preoții îi pomenesc la Sfânta Liturghie pe cei care au plătit cu viața lor libertatea acestei țări, iar fiecare român poate adăuga o rugăciune pentru pace, pentru înțelegere, pentru binele României.1 Decembrie devine, astfel, o sărbătoare a recunoștinței: recunoștință față de Dumnezeu, față de strămoși, față de darul de a ne numi un singur popor. În aceste zile de sărbătoare, în care Sfântul Apostol Andrei ne aduce ocrotirea lui, iar Ziua Națională ne reamintește de unitate, sufletele românilor se deschid către lumină și nădejde. În casele noastre, în bisericile satelor, în inimile celor plecați peste hotare, trăim aceeași rugăciune: ”Doamne, păzește România și binecuvântează poporul ei.” . 1 Decembrie este, așadar, un prilej de a vedea cu ochii sufletului cât de mult a lucrat Dumnezeu în trecutul și în prezentul nostru. Este o zi de mângâiere sufletească și de speranță, o zi în care ne amintim că un popor unit și credincios rămâne mereu sub aripa Lui.
