“România își propune să transfere până la 3 %, din alocarea totală pentru regiunile mai puţin dezvoltate, la regiunea Bucureşti-Ilfov, care, în mod artificial, este considerată regiune mai dezvoltată”. Citatul este din forma primară a Acordului de Parteneriat 2014-2020, între România şi Comisia Europeană, care a fost trimis Comitetului Interinstituţional pentru Acordul de Parteneriat (CIAP). Documentul arată că există un decalaj de dezvoltare între Bucureşti şi judeţul Ilfov.
Alocarea de 3% ar asigura “coeziunea internă în această regiune”.
Datele oficiale arată însă un nivel ridicat de dezvoltare al zonei Bucureşti-Ilfov, în comparaţie cu celelalte regiuni de dezvoltare.
ADR Bucureşti-Ilfov a publicat o analiză socio-economică, pentru perioada 2014-2020, în care se arată că rata sărăciei relative este de 3,4% în regiune, în timp ce media europeană este de 17%, iar în România de 22%.
În ceea ce priveşte persoanele aflate în risc de sărăcire, regiunea înregistrează un procent de 28%, faţă de media din România, de 40 %.
Estimările Comisiei Naţionale de Prognoză arată că, în 2013, angajaţii din Ilfov vor beneficia de o creştere a salariului de 110 lei, pentru a ajunge la un salariu mediu net lunar de 2.063 de lei. Asta, în timp ce media naţională este de 1.615 lei.
Date publicate de BNR arată că investiţiile străine directe sunt concentrate, în proporţie de 60%, în zona Bucureşti-Ilfov. Restul regiunilor au atras doar câte 7-8% din totalul investiţiilor străine directe.
La nivelul anului 2012, regiunea Bucureşti-Ilfov a generat aproximativ 25% din totalul economiei naţionale.
Raportat la nivelul naţional, salariul mediu brut din regiune se situează peste acesta cu 40%.
Aceeaşi analiză arată că, în topul judeţelor cu cel mai ridicat nivel de trai, Bucureştiul se află pe locul al doilea, iar Ilfov, pe al treilea.