În calendarul creştin, la mijlocul toamnei, ne străluceşte în amintirea tuturor chipul unui mare mucenic: Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – unul dintre cei mai cunoscuţi şi cinstiţi martiri ai Bisericii. Un om care a arătat că mai de preţ decât poziţia socială, averile sau funcţiile pe care le poate dobândi un om în această viaţă,  este credinţa în Dumnezeu, râvna pentru viaţa veşnică în comuniune cu Dumnezeu. 

Preot Cristian ­Burcea, protopop al ­Protopopiatului ­Ilfov Nord

Sfântul Dimitrie s-a născut şi a trăit în cetatea Tesalonic (Grecia) pe la sfârşitul secolului al III-lea –  începutul celui de-al IV-lea, în timpul împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284-305). S-a născut în familia unui mare dregător din Tesalonic şi a primit o educaţie aleasă. Credinţa creştină a primit-o în familia sa, crescând în respectul faţă de cele sfinte şi faţă de semeni, în iubirea învăţăturilor creştine şi a virtuţilor pe care Mântuitorul ne îndeamnă să le urmăm cu credinţă. A ajuns un tânăr înţelept, un model pentru mulţi tineri din vremea sa, pentru calităţile sufleteşti cu care îşi împodobise viaţa. Faptul că era creştin avea să fie adus la cunoştinţa împăratului Maximian de unii binevoitori, lucru ce a stârnit mânia acestuia. În timpul persecuţiilor, proba de credinţă faţă de împărat era să îi fie aduse jertfe la templu, ca unul ce se socotea zeu în viaţă. Martiriul Sfântului Dimitrie avea să se petreacă atunci când însuşi împăratul a trecut prin Tesalonic. În semn de omagiu şi supunere, toate căpeteniile i s-au închinat şi i-au adus jertfă la templu, ca unui zeu pe pământ. Dimitrie a refuzat categoric acest lucru, ceea ce l-a mâniat rău pe Maximian. La porunca sa a fost aruncat în temniţă, în speranţa că se va căi şi va renunţa la credinţa creştină. A fost gata să renunţe chiar și la viaţă, rămânând întru toate credincios Domnului.

Trupul i-a fost străpuns de sulițe 

Pentru a-i înfricoşa până şi pe cei mai curajoşi dintre creştini, împăratul a organizat un spectacol sângeros, punându-i pe creştinii pe care îi prinsese să se lupte cu un soldat fioros pe nume Lie, un om de statura lui Goliat din Biblie. Mulţi creştini au fost omorâţi de crudul soldat. Unul dintre aceştia, pe nume Nestor, a mers la temniţa unde era închis Dimitrie, cerându-i să se roage pentru el, căci se va lupta cu fiorosul Lie. Dimitrie i-a zis doar atât: „Şi pe Lie vei birui şi pe Hristos îl vei mărturisi!”  Nestor avea să-l biruiască pe Lie, spre uimirea tuturor. Împăratul s-a înfuriat când a auzit că Dimitrie este cel ce l-a îndemnat pe Nestor şi l-a încurajat prin binecuvântarea sa. Tânărului Nestor i s-a tăiat capul, iar Dimitrie a fost omorât, soldaţii străpungându-i trupul cu suliţele. Amândoi şi-au dat viaţa ca nişte martiri, ca nişte viteji ai lui Hristos. Trupul lui Dimitrie a fost luat şi îngropat cu multă cinste de către creştini, aşa cum se cuvenea unui erou ca el.

Picuri de mir frumos mirositor, au curs din mormântul său

Cu timpul, din mormântul său au început să curgă picuri de mir frumos mirositor, prin care s-au săvârșit multe minuni și vindecări, așa cum Dumnezeu lasă multe semne pentru adeverirea aleșilor Săi. De aceea Sfântul Mare Mucenic Dimitrie mai este cunoscut și ca Izvorâtorul de mir. Trupul său a stat mai mulţi ani într-o catacombă din Tesalonic, desupra căreia un anume dregător Leontie avea să construiască în anii libertăţii creștinismului o biserică mare și încăpătoare, în care moaștele Sfântului au fost așezate cu multă cinstire. Și astăzi se poate vizita catacomba în care a fost așezat pentru prima oară trupul Sfântului Dimitrie, pe care tesalonicenii l-au socotit mereu ca un ocrotitor sfânt. Nici tânărul Mucenic Nestor nu a fost uitat. El este pomenit de Biserică a doua zi după Sfântul Dimitrie, pe 27 octombrie. Sfântul Dimitrie (sau Dumitru) este unul dintre cei mai iubiţi sfinţi la poporul român. Exemplul său de curaj și credinţă a fost cinstit din plin de evlavia strămoșilor noștri. Multe biserici s-au ridicat în cinstea sa.

Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor

Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov este sărbătorit pe 27 octombrie. S-a născut în satul Basarabi, la sud de Dunăre (în Bulgaria). A trăit în secolul al XIII-lea, în timpul “imperiului” vlaho-bulgar de la Târnovo, întemeiat de frații Petru și Asan.

Iubind viața ascetică, se va retrage într-o peșteră. Nu știm cât timp s-a nevoit în această peșteră și nici când a trecut la cele veșnice. Tradiția spune că, înainte de a muri, s-a așezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, fiind acoperit în timp de apele râului. Moaștele sale au rămas multă vreme sub ape, până când o copilă care pătimea de duh necurat a avut o revelație: i s-a arătat Sfântul Dimitrie Basarabov, care i-ar fi spus: “Dacă părinții tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui”. Părinții au mers la locul indicat în vis, lângă râul Lom și au găsit trupul neputrezit al sfântului între două pietre. (…) Moaștele au fost așezate cu cinste, în iunie 1774, în actuala catedrală patriarhală din București. Racla cu moaștele Cuviosului Dimitrie a fost scoasă în procesiune pe străzile Bucureștiului de mai multe ori. 

Din minunile Sfântului Dimitrie Basarabov

Parintele Iustin Bulimar, slujitor la Catedrala patriarhală din anul 1989, spune că: “În 1989, în urma slujbei Sfântului Maslu, un credincios pe care l-am văzut de mai multe ori participând la această Sfântă Taină și la celelalte slujbe ale Bisericii rămânea întotdeauna ultimul de se închina. Și, într-una din zile, procedând la fel, a urcat la racla sfintelor moaște (rămânea ultimul să se închine pentru că umbla cu cârje), și-a așezat cârjele, ca de obicei, ca să și le poată lua după rugăciune și minunea s-a întâmplat: s-a ridicat, s-a închinat, a coborât treptele, n-a realizat pe moment că el de fapt își uitase cârjele și de-abia după ce a coborât Dealul Patriarhiei și-a dat seama de minunea întâmplată.” (Preot Cristian Burcea)