Tradiţia faptelor împlinite an de an, de primarul Gabriel Dumănică
Pentru două zile, terenul amenajat cu tribune al Şcolii Generale nr. 1, sau „Şcoala Mare” aşa cum o numesc locuitorii din Afumaţi, s-a transformat într-un tărâm de basm. Sâmbătă, 31 mai şi duminică, 1 iunie, s-a petrecut aici a VI-a ediţie a Zilei Copilului, la care au participat sute de sărbătoriţi. Asta, în ciuda ameninţării cu ploaia, a vremii imprevizibile. Sufletul organizării tradiţionale a acestor zile magice au fost, bineînţeles, primarul Gabriel Dumănică şi Consiliul Local al comunei.
Copiii şi tinerii – încă un avantaj al lor – nu s-au speriat de primejdia câtorva picături de apă, care stăteau să cadă din nori. Însă, vremea antipatică anunţată de meteorologi a dispărut după ora 11 a zilei de sâmbătă, cât am fost şi noi prezenţi acolo, amplificând buna-dispoziţie şi pofta pentru distracţie ale micilor locuitori şi adolescenţilor, din comună.
Petrecerea a început încă de la deschidere
Asta s-a întâmplat în jurul orei 9:00. Ca un dar al cerului, către amiază a apărut, timidă, chiar o geană de soare şi asfaltul a început să se usuce, pe ici, pe colo. Spre bucuria justificată a „conducătorilor auto” de maşinuţe cu pedale sau baterii, şoferi cu pretenţii şi vocaţie pentru raliuri în forţă. Acum, autovehiculele lor nu mai derapau haotic printre picioarele plimbăreţilor hai-hui, de aceleaşi vârste fragede sau chiar mai mari.
Energie, experienţă şi muncă de organizare
Trebuie spus, din capul locului, că încă de la primele ore ale zilei, primarul localităţii a fost prezent în amfiteatrul bucuriilor şi surprizelor pentru cei mici, din Afumaţi şi împrejurimi. Totul a fost destinat reuşitei sărbătorii, ca în fiecare an, încă de la debutul acestei aniversări, adică din anul 2009. Anul acesta lucrurile s-au complicat puţin, cu amplasarea de corturi, care să-i adăpostească pe oaspeţi, cât şi pe cei care trebuiau să le asigure oferta de satisfacţii exigente. Munca şi experienţa lui Gabriel Dumănică căpătate în organizarea ediţiilor anterioare ale manifestării şi-au spus cuvântul. Apoi, reuşita evenimentelor a fost dată şi de munca în echipă, alături de cei desemnaţi din primărie să-l sprijine şi lângă tinerii voluntari ai grupurilor de asistenţă. Asta, ca să verifice până la detaliu dacă totul e în bună rânduială, iar cei chemaţi să menţină antrenul şi voia-bună sunt la locurile dinainte stabilite. Fie că a fost vorba de standurile cu dulciuri, adăpostite sub copertine dacă va fi fost să plouă, sau celelalte surprize pregătite şi gospodărite din timp. Care au fost ele? Le veţi afla şi dumneavoastră, din rândurile care urmează.
În fiecare an, poveştile se schimbă…
…şi nu se mai termină. Totul a surprins. Totul s-a petrecut altfel, decât în până acum. La fel cu mascotele din basme, ori din filmele cu desene animate. Suprizele întâmpinării sărbătoriţilor au fost, anul acesta, rezervate mascotelor din filmele lui Walt Disney şi alte creaţii mult îndrăgite. Vorbim despre personaje celebre: Mickey Mouse, alergătorul Coyote, maimuţa Monkey, Iepurilă, elefantul Sam, ori vestitul motan Jerry. Toate aceste vedete au animat atmosfera, laolaltă cu saltimbanci şi clovni, dispuşi oricând la luatul în braţe pentru un dans, sau umflarea rapidă a unui balon colorat şi modelarea lui.
Arta picturală şi… schimbatul la faţă
Trebuie să înţelegeţi că succesul unei picturi pe faţa unui copil este la mare preţ. Ciudat e că nimeni dintre „clienţii” transformaţi în pisici albastre, pantere roşii sau şoareci roz cu fluturi nu căutau oglinzi, în care să-şi admire noua identitate. Satisfacţia personală părea însă garantată de privitul celorlalte chipuri, transformate, în câteva minute, cu măiestrie, de zânele dotate cu acuarele, abţibilduri, pudră cu sclipici şi multă răbdare. Când vor mai creşte puţin, vor afla că meşteșugul acesta, de mare căutare şi succes, poartă numele cosmopolit de „face painting”. În traducere, înseamnă pictură pe chip.
Parcul gonflabil şi toboganele, luate cu asalt
Mă refer aici la reprezentaţii energici ai puştimii. Cei gata de o alergare sus-jos, în timp nemăsurat. Sau la amatorii de confruntări straşnice, apropiate sporturilor dure, de ring. Numai că pentru pugiliştii de 5-9 ani, a fost pregătit un arsenal întreg de arme, la fel de gonflabile. Apoi, pentru adolescenţii pasionaţi de fotbal sau baschet, trasul la poartă sau ţintirea la coş de la distanţă au fost prilejuri de pariuri cu miză pe sucuri, vată de zahăr, popcorn și înghețate. Asta pentru ca galeriile însufleţite să-şi exerseze apetitul pentru solidarităţi sportive şi o susţinere vocală cât mai zgomotoasă.
Voci de vedete, la scena de karaoke
Ansamblul tehnic de sonorizare şi suportul video pentru derularea textelor de şlagăre au fost asigurate cu succes de „Trupa lui Biluţă”. Sigur că nu veţi fi surprinşi dacă vă spun că marea masă a vedetelor s-a constituit, aproape exclusiv, cu prezenţe ale fetelor. Tentaţia interpretării melodiilor de mare popularitate – a hiturilor la modă sau din repertoriul romantic al trecutului – n-a lăsat talentele să se irosească. În plus, apaluzele au confirmat stofa scenică, vocile în devenire şi temperamentul interpretelor. Când şi când, adică frecvent – ce mai tura-vura – veselia stâlcirii unor cuvinte sau chiar pierderea unui vers a născut situaţii radiofonice jenante. Dar nimic nu trebuie să oprească năvala aptitudinilor muzicale şi harul înnăscut.
Euforia jocurilor, însufleţite vioi de animatori
Printre cei remarcabili, cu un mare lipici la simpatia copiilor, s-au numărat Lucian Ianus, animator pentru petreceri de copii şi clovnul său partener, Pufuleţ. Lucian este absolvent al Facultăţii de Teatru şi predă această materie la o grădiniţă din Bucureşti. În plus, vizitează săptămânal copiii din spitalele Capitalei. Ce a avut în program, la Afumati? Iată: treceri pe sub coardă, gimnastică aproape…aerobică şi marea ţopăială scenică în ritmuri muzicale. Toate au captivat puştimea, într-un mod decis, limpede, fără echivoc.
Participarea sărbătoriţilor de 1 Iunie a fost dezlănţuită.
Magia scamatoriilor a spulberat „concurenţa”
Cine a fost omul cu „Hocus-Pocus”? Nimeni altul decât Robert Tudor, un răsfăţat al show-rilor de televiziune de mare audienţă, autohtone. A fost invitat şi în America, în spectacole de iluzionism apludate la Las Vegas, capitala mondială a distracţiei. La Afumaţi a scos porumbei vii din pânza unui tablou, la un metru de mine! Dar, poftim de vezi ceva! A urmat o cutie goală, cu…iepuri, un moment de prestidigitaţie cu cărţi de joc. Apoi a băgat o mingiuţă de burete în palma mică a unei fetiţe, urcată lângă el, pe scenă. Când copila a deschis pumnul au ieşit la vedere alte 8 sau 9 mingi. Au mai fost şi alte năzdrăvănii, de-ţi iau ochii, îţi fură atenţia şi pleci acasă bombănindu-te, nedumerit, cum naiba de eşti atât de mămăligă şi cu capul în nori…
Sinteza unei sărbătoriri de excepţie
Pot fi adunate emoţiile de copil? Cum le măsori? Poţi să însumezi aplauzele fericite, clipele spontane de încântare? Poţi să bănuieşti conturul unor muguri de vise, care vor dospi din imaginaţia fragedă şi curată a începutului de viaţă? Nu ştiu. Oricum, e greu şi hazardat, dacă nu eşti un specialist redutabil.
Dar noi, ca oameni mari, ne putem concentra forţele şi dibăcia experienţei pentru ca toate cele de mai sus să răsară şi să crească drept şi frumos. Este ceea ce face pe de-a-ntregul, cu grijă constantă şi energie, primarul din Afumaţi. Vom încerca să desluşim câteva detalii din gândurile lui, prezente. Iată câteva, pe scurt:
Gabriel Dumănică: „Am o mare bucurie când îi văd pe toţi copiii noştri, participând egal la bucuria sărbătoririi lor, indiferent de vârste, ori de statutul material precar al unor familii. Sunt două zile de petrecere şi distracţie adevărate pentru ei. Vin aici şi din alte localităţi învecinate. Numai în Afumaţi sunt peste 850 de copii, de la grădiniţă până la cei din clasa a VIII-a, la o populaţie de aproximativ 8.000 de locuitori. Am găsit şi multă înţelegere la partenerii care ne pot ajuta. De exemplu, „Albalact” ne-a oferit produse lactate, special pentru acest eveniment. E ceva. Ne-am pregătit să întâmpinăm zilnic între 800 şi 1.000 de persoane, părinţi, copii, alte rude care îi însoţesc.
Am creat, de-a lungul timpului, un frumos spirit de ajutorare. Mulţi dintre tinerii noştri ne sprijină voluntar cam în tot ce facem, în fond, pentru fraţii, prietenii, sau cunoscuţii lor mai mici. Apoi, toate evenimentele create de noi în ultimii ani, la Afumaţi, ne-au dat un sentiment al apartenenţei sociale la locul unde trăim şi ne facem viaţa mai bună. Ne-am obișnuit ca, la anumite date, să celebrăm cum se cuvine fie de Ziua Eroilor, fie de Ziua Comunei, Banchetul de clasa a VIII-a, 8 Martie, Focurile Comunei şi atâtea altele. Asta e partea cea mai importantă a tradiţiei noastre şi lucrul cel mai frumos.
Parteneriatul onest dintre oamenii comunei, şcoală, biserică şi administraţia locală este ceea ce am reuşit noi mai bine. Vom vedea ce vom adăuga la toate aceste repere ale comunităţii noastre”, a conchis primarul.
Da. Are dreptate. E o sinteză de etapă, într-un moment contemporan de civilizaţie în dezvoltare.
