Cinstindu-i pe sfinți Îl cinstim pe Dumnezeu. Biserica ortodoxă îl prăznuiește, în data de 20 Iulie, pe Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul. Unul dintre cei mai importanți oameni ai lui Dumnezeu, trimiși vreodată de El pe acest pământ.
Florin Badea, Parohul Bisericii Săbăreni/Buftea, cu hramul Sf. Ilie
Născut în Tezva Galaadului (de unde numele de Tesviteanul), cu aproape opt sute de ani înainte de venirea Mântuitorului Iisus Hristos, într-o familie evlavioasă și credincioasă unicului Dumnezeu, toată viața, Sf. Ilie a fost mistuit de focul dragostei și al slujirii, de râvnă pentru cinstirea adevăratului Dumnezeu. El a trăit într-o vreme în care omenirea întreagă era păgână și slujea idolilor. Chiar și poporul din care făcea parte devenise idolatru. Sf. Ilie, a trăit o viață pustnicească, aspră, asemenea Sf. Ioan Botezătorul, în feciorie, sărăcie, post, rugăciune și totală ascultare față de Dumnezeu.
El a adus ploaie pe timp de secetă prin rugăciune
După ce cu rugăciunea sa a închis cerul trei ani și șase luni, foametea și seceta provocând dezastre în întreaga țară, cheamă poporul și pe rege pe Muntele Carmel, cu propunerea ca ei toți să aducă jertfă zeului Baal, prin preoții și profeții lui, iar el, Ilie, să aducă singur jertfă adevăratului Dumnezeu. A propus ca Dumnezeu să arate semn și să trimită foc din cer peste jertfa cea adevărată. Dumnezeu l-a ascultat și a trimis foc din cer, iar preoții lui Baal au fost dovediți mincinoși. El se roagă și cere lui Dumnezeu ploaie, iar Dumnezeu ascultându-l, o trimite peste pământul însetat.
Plin de Duhul Sfânt
Sf. Ilie, plin de darul Duhului Sfânt, sfârșește viața pământească în căruța ascultării și a supunerii față de Dumnezeu, trasă de caii dragostei de Dumnezeu și de oameni, el se înalță spre cer. Este înălțat cu trupul. Nu a fost dat stricăciunii trupul lui cel uscat de post, dar plin de Duhul Sfânt, ca semn că oricine crede în adevăratul Dumnezeu și ascultă de El, nu mai moare, ci rămâne veșnic viu.
Smerenia, calea prin care a ajuns la sfințenie
Dumnezeu sălășluiește în inima smerită și o umple de har. Niciun om, cu adevărat smerit, nu ajunge în iad. Putem spune că sunt patru trepte prin care a trecut Sf. Ilie, până a ajuns la smerenia desăvârșită și prin care cred că ne trece și pe noi Dumnezeu. Prima dată l-au hrănit animalele și pârâul, adică făpturile lumii acesteia. Așa și noi, ziceau Părinții, ne hrănim cu cele ale lumii acesteia și ne devin ajutoare. Ilie cerea dreptate de la el însuși și de la ceilalți, cu aceeași asprime. S-a smerit văzând greutatea zădufului zilei și greutatea lipsei de apă și s-a dus să ceară ajutor de la o văduvă. Pentru că s-a smerit mai mult, Dumnezeu i-a dat ajutor acum pe om, pentru că a înțeles puțin mai mult durerea omului. Și când s-a smerit și mai mult Ilie, a zis: Doamne, ia-mi viața! Am făcut tot ce-am putut să fac, acum pentru ce mă mai ții? Nu sunt eu mai bun decât părinții mei. Când s-a crezut mai nevrednic decât toți, au venit îngerii să-i slujească. Iar când a fost și mai multă smerenie în inima sa, L-a văzut pe Dumnezeu. Dar numai după ce s-a smerit complet, după ce mai păstrase un dram de mândrie, când s-a înfățișat înaintea lui Dumnezeu și I-a zis: Doamne, iată, toți slujeau lui Baal și eu singur am rămas să slujesc Ție! Și Dumnezeu i-a zis: Mi-am păstrat șapte mii de drepți care nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal și care sunt toți în Israel și sunt în viață. Șapte mii! Și tu zici că ești singur? Și Dumnezeu l-a smerit și acolo. Smerindu-se, L-a văzut pe Dumnezeu și mai mult. Și când și-a pierdut și ultimul dram de mândrie, Dumnezeu S-a descoperit, El pe Sine. Iată, Ilie, unde sunt Eu! Și i-a arătat fuiorul de vânt subțire care a trecut pe lângă obrajii lui. Adică milostivirea lui Dumnezeu.
Noi ne închinăm idolilor?
Din păcate, în vremurile noastre, idolii sunt mult mai mulți decât pe vremea Sf. Ilie. În urmă cu câteva sute de ani, un sfânt proorocea că diavolul va fi într-o cutie în casa fiecărui om, iar coarnele sus pe casă. Făcea referire la televizor și antenă. Oare v-ați gândit cât timp se jertfește în fiecare zi acestui idol care afectează sufletul, prin imoralitățile promovate, trupul (dovedit științific) și chiar și relațiile dintre membrii familiei?! Să ne facem un mic calcul fiecare. Cât stăm în fața icoanei la rugăciune și cât în fața televizorului? Oare pe cine slujim? Trupul este transformat de mulți în idol. Oamenii trăiesc pentru a mânca, nu mănâncă pentru a trăi. Au transformat plăcerile trupului într-un scop al vieții, ducându-i astfel la moarte veșnică. Lumea în care trăim este un alt idol „modern”. Se trudesc și se jertfesc oamenii, se ceartă frați și părinți, ajung la ură și dușmănie, chiar și la crime, pentru o bucată de pământ, bunuri sau avere, omul devenind nu de puține ori sub condiția animalului care se hrănește și se odihnește în pace, știind că Dumnezeu se va îngrijii de el și următoarea zi, după cum spune psalmistul David. Slujesc oamenii acești idoli și mulți alții, iar când vine moartea, realizează că au uitat de suflet și totul este prea târziu. Slujirea la idoli în vremea lui Ilie Proorocul, a adus blestemul Dumnezeiesc, foametea și moartea, așa că putem să înțelegem că și noi umblăm pe același drum.
Să-nvățăm să-L slujim pe Dumnezeu!
Să învățăm din viața Sf. Prooroc Ilie că dacă-L slujim pe Dumnezeu, nu ne va lipsi nimic. Văduva l-a ajutat pe Prooroc, știind că este omul Lui Dumnezeu și așa a primit și ea ajutor divin. Să fim aproape de biserică, de preoți, de semeni, să fim mai buni , plini de dragoste, de bunătate, mai iertători, smeriți și așa vom avea bucurie și vremelnică și veșnică.
Merele se binecuvântează de Sf. Ilie
Mărul, în evlavia poporului, este considerat „pomul lui Sf. Ilie”, drept pentru care credincioșii nu mănâncă mere văratice până la praznicul sfântului, când acestea sunt aduse la biserică, spre a fi binecuvântate de preot. La biserică, împreună cu primele mere din an, se aduc și roadele stupilor (faguri de miere și ceară).
