Începe Postul Crăciunului. Ca în fiecare an, la mijlocul lunii noiembrie, pe data de 14, este lăsatul secului pentru Postul Nașterii Domnului, care începe la 15 noiembrie și se termină la 25 decembrie. Să postim în pace și cu bucurie duhovnicească!
Postul Naşterii Domnului, sau al Crăciunului, precum şi celelalte posturi rânduite în Biserică, oferă creştinilor posibilitatea curăţirii duhovniceşti. Acesta închipuie ajunarea de patruzeci de zile a lui Moise şi postul patriarhilor din Vechiul Testament. După cum aceia aşteptau venirea lui Mesia cu post şi rugăciune, aşa se cuvine să aştepte creştinii şi să întâmpine prin ajunare pe Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, născut din Fecioara Maria.
Roadele pe care le aduce postul în inimile noastre
Acum, la începutul Postului Crăciunului, să reflectăm puţin la ceea ce este postul, ca stare şi îndeletnicire creştinească. Post înseamnă abţinere. Mai întâi abţinere de la anumite mâncăruri, în vederea parcurgerii unui timp rezervat pentru post. De la masă nu trebuie să te scoli flămând, dar nici sătul. În perioadele de post, cel care nu posteşte cu adevărat poate să se lăcomească la anumite alimente sau mâncăruri care să-i pricinuiască vătămare corporală şi sufletească. Abţinere mai înseamnă a nu-ţi îngădui săvârşirea de fapte imorale, pronunţarea cuvintelor nepotrivite, anumite gesturi care întinează conştiinţa şi curăţia sufletească, care robesc inima, încarcă memoria cu imagini, fapte sau cuvinte nefolositoare, gesturi şi cuvinte care ne periclitează mântuirea. Totuşi, intrarea în post se face prin înfrânare de la lucrurile pământeşti îngăduite, spre a dobândi mai deplin harul lui Hristos şi chiar pe El Însuşi, prin Sfânta Împărtăşanie. Dacă ne ducem cu mintea la începutul activităţii Mântuitorului, observăm că Hristos Domnul Şi-a început misiunea publică postind 40 de zile, ceea ce în istoria mântuirii puţini au putut împlini.
Postul este o faptă de virtute, un exerciţiu de înfrânare a poftelor trupului şi de întărire a voinţei, o formă de pocăinţă, deci mijloc de mântuire. Dar, în acelaşi timp, este şi un act de cult, adică o faptă de cinstire a lui Dumnezeu, pentru că el este o jertfă, adică o renunţare de bună voie la ceva care ne este îngăduit, izvorâtă din iubirea şi respectul pe care îl avem faţă de Dumnezeu.
Abţinere de la mâncăruri şi un efort spre virtute
Postul face parte din mijloacele de cultivare şi desăvârşire ale sufletului, fiind inseparabil de alte virtuţi şi acte creştineşti, ca de exemplu: rugăciunea, căinţa, smerenia, milostenia etc. El slăbeşte, atenuează sau chiar stinge puterea patimilor şi a instinctelor, constituind o formă sau un auxiliar al sârguinţei continue spre desăvârşire. Numai atunci este postul desăvârşit, când abţinerea de la mâncărurile de dulce este unită cu efortul spre virtute şi spor duhovnicesc, cu încordarea voinţei spre purificarea sufletului, spre alungarea gândurilor şi a dorinţelor păcătoase, spre înfrânarea de la răul moral.
Cum trebuie să postim?
Respectarea postului Naşterii Domnului este o datorie a bunului credincios, care este cuprinsă în porunca a doua a Bisericii. Trebuie să postim nu numai cu trupul, ci şi cu sufletul. Adică nu numai mâncând de post, ci şi înfrânându-ne, totodată, de la patimi, păcate şi ispite. Postul întreg, adevărat şi desăvârşit, este nu numai cel trupesc, ci şi sufletesc: postul de bucate, împreună cu cel de fapte, postul de mâncare şi totodată de purtări. Sfântul Ioan Gură de Aur, în lucrarea sa ,,Ad populum antiocheum”, spune: ,,Postiţi? Arătaţi-mi-o prin fapte. Cum? De vedeţi un sărac, aveţi milă de el, un duşman, împăcaţi-vă cu el, un prieten înconjurat de un nume bun, nu-l invidiaţi, o femeie frumoasă, întoarceţi capul. Nu numai gura şi stomacul vostru să postească, ci şi ochiul şi urechile şi picioarele şi mâinile voastre şi toate mădularele trupului vostru. Mâinile voastre să postească rămânând curate de lăcomie. Picioarele, nealergând la privelişti urâte şi în calea păcătoşilor. Ochii neprivind cu ispitire frumuseţile străine. Gura trebuie să postească de vorbiri ruşinoase”.
Postul Crăciunului este un post blând
Sfinţii Părinţi au rânduit ca Postul Crăciunului, în această perioadă a anului calendaristic în care lipsesc legumele şi fructele proaspete, să fie un post mediu ca asprime, cu multe dezlegări la peşte. Putem căuta şi vom găsi cu siguranţă explicaţii şi raţiuni pentru oricare rânduială tipiconală bisericească. Sunt multe căi de mântuire a sufletului, dar este o cale supranumită „împărătească” sau „calea de mijloc”, a credinţei nestrămutate că excesele de orice fel, dar mai ales cele fără binecuvântare, pun în primejdie pacea şi mântuirea noastră. De aceea Biserica Ortodoxă ne învaţă, aşa: credincioşii ei să postească după pravilă, cu toate dezlegările rânduite, iar dacă vor să postească mai aspru, sau invers, simt că nu pot posti după rânduială (pe motiv de boală, de convalescenţă, de neputinţe felurite) şi au nevoie de dezlegări suplimentare (la lapte, brânză, ouă), toţi aceştia sunt îndemnaţi să ceară binecuvântarea duhovnicului, iar fără binecuvântare să nu îndrăznească a săvârşi nimic.
