Mărturisesc, mă bufnește plânsul când scriu aceste rânduri. Ce se va alege de minunata stângă românească, după „perversa” zdravănă, ca la Târgu-Ocna, aplicată peste bot de electoratul trezit, în sfârșit, din somnul cel de moarte? Ce vor mai fura, drăguții de ei? Cum își vor mai silui ei concetățenii, aruncându-le praf în ochi că nu mai pot dormi de grija nației, dar și de grija să nu fure alții mai mult decât ei. Ce se va alege de Mickey Mouse, șoricelul oportunist trimis la înaintare, de șleahta baronilor locali, ca să le protejeze afacerile oneroase? Va mai putea el să apară pe „sticlă”, zâmbind arogant, privindu-și alunecos telespectatorii și turnând minciuni cu o seninătate vecină cu perversitatea? Vor mai avea curajul reprezentanții acestei stângi de mucava să se bată cu pumnul în piept clamând, cu nerușinare, că doar ei au soluția pentru propășirea nației? Ba bine că nu! Va curge multă apă pe Dâmbovița până când acest partid se va curăța de pleava clasei politice românești Dacă nu vrea să dispară. Dar, tot răul spre bine. Continuând în felul acesta, PSD are toate șansele să-și semneze singur condamnarea la moarte. Pentru că, mă îndoiesc că pesediștii au înțeles ceva din votul din 16 noiembrie. Dovada? Ei caută acum țapi ispășitori pentru rezultatul dezastruos al alegerilor prezidențiale și nu încearcă o analiză profundă și o curățire temeinică de corupția devenită emblematică pentru acest partid, care ar putea să-și schimbe numele, fără să greșească, în PCR. Adică, Partidul Corupților din România. Pentru că, fără doar și poate, în acest partid s-a strâns toată putreziciunea oportunistă a acestei nații. Și, revenind la analiză. Ce credeți că declara apendicele partidului Călin Popescu Tăriceanu? Că trebuie să „descifrăm mesajul electoratului”! Ce să descifrați, coane Tăricene? Nu vă e clar? Românii nu vă mai vor. Nu mai doresc să aibă de-a face cu astfel de „politicieni”. Ca atare, ați fost „gratulați” cu un mare „hai sictir!”. Limpede? A fost Revoluție, măi animalelor! Asta ca să cităm un clasic de-al vostru, încă în viață. A fost o revoluție a tineretului și, în primul rând a bunului simț. Care la voi „este sublim, dar lipsește cu desăvârșire”, vorba lui Nae Cațavencu. Înțelegeți acum „mesajul electoratului”?
Așadar, ce-i de făcut? În primul rând, să urăm PSD-ului „dispariție ușoară! Nu înainte, însă, de a-l mai lăsa la guvernare vreo 5-6 luni, ca să-și desăvârșească prăbușirea și să-și dea măsura incompetenței într-ale economiei. Pentru că, în ciuda declarațiilor sforăitor-optimiste, mă îndoiesc că vor avea cu ce să astupe gaura de 15 miliarde de lei, aruncați pe pomeni electorale, fără să ne împovăreze fiscal. După care se va putea începe reconstrucția României. O Românie a lucrului bine făcut!
