Postul Paștelui  este o perioadă specială, din an. În aceste săptămâni, ne pregătim să întâmpinăm marele praznic al Învierii Domnului. Iar această pregătire nu constă doar în abținerea de la mâncarea de dulce, ci și în curățirea sufletului prin recunoașterea păcatelor, căința și săvârșirea faptelor bune. Postul Mare este perioada favorabilă pentru spovedanie.

De ce să mergi la preot să-ți mărturisești păcatele și să nu le păstrezi în taină? Pentru că păcatul este necinstirea adusă lui Dumnezeu și legilor Sale, ceea ce aduce cu sine ocara, disprețuirea și defăimarea ființei dumnezeiești. Cât trăiești pe pământ, ești robul celui ce-l slujești, iar trăind în păcat, îți încredințezi viața duhului necurat, îndepărtându-te de divinitate. „Când păcătuiești, nu mai socotești ceea ce a făcut pentru tine Dumnezeu, nu-I mai ești fiu și nu te gândești la dreptatea Lui, care va pedepsi pe cei ce păcătuiesc împotriva Voii Lui. Prin păcat, toate lucrurile lui Dumnezeu sunt pornite împotriva scopului pentru care au fost făcute. Gura nu ți-a fost făcută de Dumnezeu ca să înjuri cu ea, să bârfești și să blestemi pe aproapele tău, ci ți-a fost făcută ca, să vorbești lucruri folositoare sufletului. Mintea nu ți-a dat-o Dumnezeu ca să găsești argumentele care te îndepărtează de El, cu ajutorul acesteia, ci ca să le găsești pe cele care te apropie”, spun sfinții părinți, în cuvintele lor de învățătură.

Ce ți se întâmplă dacă nu te căiești și nu-ți mărturisești păcatele la preot?

Să nu te aștepți să te bucuri de o viață frumoasă, armonioasă, trăind într-un izvor de greșeli față de Dumnezeu. Păcatele nemărturisite și trăirea fără căința adevărată, te aruncă în întunericul veșnic. Prin păcat, Duhul Sfânt este luat de la tine și nu mai ești recunoscut ca fiul al lui Dumnezeu. Pierzi liniștea, odihna, frumusețea și fericirea Raiului și rămâi cu focul nestins al iadului. Câtă vreme trăiești în păcat, nu mai primești ajutorul lui Dumnezeu, căci El te va judeca după credința și faptele tale.

 Cum să-ți mărturisești greșelile?

La spovedanie trebuie să mergi, întotdeauna, pregătit să nu uiți vreun păcat. Și să-i mărturisești preotului fiecare greșeală, cu adânc regret, cu mare durere în suflet și părere de rău, pentru orice lucru înfăptuit sau vorbă rostită împotriva voinței lui Dumnezeu. Explică totul așa cum s-a întâmplat, nu trata nimic succint. De pildă, nu spune că te-ai supărat pe copilul tău și l-ai mustrat, dacă n-ai făcut doar atât. Spune-i  duhovnicului că te-ai supărat tare pe copil, ți-ai pierdut cumpătul pe moment, l-ai certat,
i-ai vorbit urât, l-ai jignit și
l-ai lovit. Iar exemplele pot continua. Așadar, mărturisirea greșelilor trebuie să o faci cu zdrobire de inimă și părere de rău. Caută în adâncuri și nu omite nicio greșeală. Spune adevărul. Du-te la preot cu tot sufletul, cu părere de rău, cu pocăinţă, cu încredere și spune cum ai făcut toate, fără nicio rușine. Fii conștient că rușinea de acum, de la taina Spovedaniei, te va scuti de rușinea pe care o vei suferi la înfricoșătoarea zi a Judecăţii lui Dumnezeu. Ca să nu omiţi
vreun păcat, cu doar câteva zile înainte să mergi la spovedanie, închide-te într-o cameră unde nu te deranjează nimeni, ia un caiet și trece în el toate greșelile pe care le-ai făcut de-a lungul timpului, din copilărie până la momentul mărturisirii. Fii hotărât ca înaintea duhovnicului să iei marea hotărâre de a nu mai păcătui ulterior. Iar în zilele ce urmează, evită să mai repeți greșelile ce te aruncă, din nou, în murdăria păcatului.

Spovedania îți ușurează sufletul

Întotodeauna, după spovedanie, vei avea o stare de bine, de liniște odihnitoare, izvorâtă din sufletul tău curat. Pentru că mărturisirea păcatelor îți ușurează sufletul, ți-l umpe cu frumos și te redă ca om curat, Bunului Dumnezeu. „Spovedania sau pocăința este o baie din care sufletul scăldat iese ușurat de greutate și curat de murdăria păcatelor, o baie în care se spală și se pierd toate întinăciunile și greșelile noastre. Este o doctorie ce vindecă sufletul rănit de demoni, o doctorie ce strică otrava păcatului”, spunea, frumos, Valeriu Gafencu, considerat și „sfântul închisorilor”. Mărturisirea păcatelor îți ușurează drumul spre Împărăția Cerurilor, unde niciodată nu va intra nimic necurat.