Tot stau și mă întreb pe ce criterii sunt numiți în funcții de răspundere oamenii care ne conduc? Cine hotărește că Cutărică, sau Cutărel, este bun să diriguiască o ditamai instituție a statului de (ne)drept. Sunt din ce în ce mai convins că respectivii se cocoață în funcții de răspundere tot pe criteriul care se dovedește, pe zi ce trece, infailibil, cel al șpăgii. Adică, moșule, eu te pun acolo, într-un post pe cinste, dar vezi cum cotizezi ulterior! Tăticu, nu uita că vei avea de plătit datorii importante către mine și partid, din tot ceea ce furi! Face parte din fișa postului, bagă bine de seamă! Altfel, nu pot să‑mi explic ceea ce se‑ntâmplă în ultima vreme. Cu cât procurorii DNA zgârmă mai adânc în buboiul corupției, cu atât iese la iveală mai mult puroi uman. Cu atât afli că personaje, dincolo de orice suspiciune, sunt, de fapt, cei mai înrăiți bandiți. Niște tâlhari la drumul mare, fără niciun Dumnezeu. Avem două exemple imposibil de contrazis: Alinuța Bica, fosta șefă a DIICOT și Horică Georgescu, superintegrul președinte al ANI. Cum oameni buni, cea care ar fi trebuit să ne apere de crima organizată și de terorism, împreună cu cel care trebuia să vegheze la integritatea morală a clasei politice și administrative să se dovedească a fi, de fapt, doar niște borfași notorii? Cei doi, Alinuța și Horică, până să ajungă vajnici apărători ai moralității, se înhăitaseră la ANRP, împreună cu alții, într-o gașcă pusă pe jaf. Și, încă, ce jaf! La cote amețitoare! Când auzi de sumele supraevaluate care se vehiculau la ANRP, la șpăgile care decurgeau din acestea, de domeniul sutelor și zecilor de milioane de euro, te ia cu leșin, zău așa! Iar tot acest dezmăț infracțional vine să confirme cele spuse mai sus. Că indivizii aceștia au fost puși acolo cu o misiune cât se poate de clară: să fure și să împartă banii furați cu cei care-i plantaseră la ANRP. E limpede, ca lumina zilei!
Toată tărășenia are și o parte hazlie. Ia auziți ce motive se găseau pentru retrocedări preferențiale de terenuri sau alte bunuri. Citiți și stricați-vă de râs, dacă nu cumva vă apucă râsu’-plânsu’. Printre motivele invocate pentru ca dosarele de retrocedare să fie tratate drept excepţionale au fost acelea că solicitanții sufereau de osteoporoză, colici renale, tulburări depresive, atacuri de panică, paranoia, hemoroizi (?!) şi adenom al prostatei, sau erau persecutați pe motive etnice! Adică, să înțelegem de aici că dacă te durea în cur, sau făceai pipi des, aveai șanse mai mari să primești înapoi terenul solicitat? Câtă compasiune!
Vă vine să vă credeți ochilor și urechilor? Puteți crede că Alinuța Bica și Horică Georgescu care, în ultima vreme, găsea incompatibili și printre măturătorii de stradă, se înduioșa la cumplitele suferințe ale bieților suferinzi? Sau, mult mai plauzibil, deveneau brusc sensibili la mici „atenții”, niște mizilicuri, acolo, de câteva milioane de euro? Voi ce credeți?
