Domneşti.„Brezoaia”
– obicei vechi, reaprins, în vatra satului…
S-a întâmplat în a doua zi a Anului Nou. Dimineaţa? Liniştită. Casele gospodarilor din Domneşti îşi odihneau porţile. Şi stăpânii. Dar n-au rămas aşa, multă vreme. După a 10-a oră a zilei, aerul potolit s-a umplut de zarvă. Vuiet mare, duduială, zăngănit. Dinspre drum, gălăgie năvală: tălăngi şi tobe, chiote şi muzică. O ceată nepieptănată de mascaţi stârnea larma. Îi vedeţi. O grămadă deghizată în fel şi chip. Înfofoliţi în haine floaşcă, ascunşi sub bărbi din cânepă, gură şi ochi din cârpe răsucite. Unii învârteau bâte, cu chef răzvrătit de biruinţă. Noroc cu muzicanţii. Altfel, ai fi zis că gâlceava e aproape. Mirarea privitorilor? A fost şi n-a fost. De ce?
Totuşi, primăria anunţase parada. Mulţi ştiau ce şi când va fi. Chiar fuseseră invitaţi să participe. Şi au făcut-o. Başca, au întâmpinat-o cu ospitalitate. Alţii, n-aflaseră de ea. Întrebarea „Ce-i asta”?, le stătea-n priviri. Că doar nu toţi domneştenii umblă cu „facebook” sau citesc anunţurile oficiale. Unii mai muncesc şi în alte locuri…
Oricum, surpriza era aievea. Hărmălaia i-a oprit din drum. Sau i-a scos la poartă. Le-a iţit copiilor privirea după gard. „Ce-i asta? Alai de nuntaşi zurbagii? Păi, în fruntea cetei, nu e un mire şi o mireasă? Dar stai, că şi ei au chipul pitit pe după măşti pictate şi îmblănite sperios. Da, sigur, e o serbare”.
Şi chiar asta era. Dar, la ce se referă ea, în realitate?
Un timp al purificării
…„Şi al instituirii unei noi ordini, odată cu schimbarea anului. Care include elementele sociale, administrative, morale şi, în general, civile”, a precizat redutabilul etnolog, dr. Doina Işfănoni, cercetător la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”, din Capitală.
Argumentul unei „noi ordini” sună foarte modern, nu-i aşa? În cazul nostru, iată o precizare foarte importantă. Aceea că „Brezoaiele” din Domneşti adună semne înrudite ale unor tradiţii străvechi, din istoria lumii. Izvorul lor? E precreştin, dincolo de vechimea sec. I, înainte de Hristos. Unii le numesc „păgâne”, dar evit să folosesc acest termen. Pentru că, să nu uităm, discutăm despre ele în lumina sec. al XXI-lea, când libertatea credinţei e un drept fundamental, garantat oricăruia dintre noi. Dar, asta e altă discuţie.
Semnificaţia pragurilor timpului
Despre dezordinea primordială a universului, urmată de moartea şi reînvierea timpului în tradiţiile precreştine, dr. Doina Işfănoni a detaliat:
„În aceste mentalităţi – totdeauna la cumpăna dintre ani – perioada dintre 31 decembrie şi 1, 2 ianuarie e un timp marcat ca fiind al haosului cosmic. De ce? Pentru că îndată cu anul încheiat se consumă şi secundele astrale, când dispar împreună cu el vechile obiceiuri, legi – dintre cele dăunătoare, rele. Şi, simultan, ele trebuie schimbate cu toate celelalte, bune, ale unui an nou. Sunt praguri ale transfigurării timpului, toate dedicate unui optim al vieţii, favorizată şi ocrotită de noile rânduieli ale inaugurării anului.
Aşadar, alaiul trebuie să recreeze un moment al începutului universal. Al unei mici cosmogonii, interpretate prin dans, gestică, ţinută vestimentară şi zgomote. Iar fiecare personaj din aceste ritualuri trebuie să redea sugestia prin care omul din spatele măştii reuşeşte să alunge din comunitate tot ce e rău”.
„Brezoaia”. Realizatorii primei ediţii
„Tradiţia e singura merinde sufletească a neamului”, scria marele nostru prozator, Liviu Rebreanu.
Că e aşa, stă dovadă revitalizarea evenimentului de la Domneşti, după 40 de ani de uitare. „Brezoaia”, sau „Giumalul” e un moment important al capitolelor vechi de istorie culturală şi populară, ale locului. El şi-a datorat prima ediţie a reluării celor aflaţi în fruntea comunităţii: primăria şi Consiliul Local. Edilii Ninel Boşcu – primar, Costel Ştefan – vice şi Adrian Ghiţă – administrator public, alături de consilierii locali, au asigurat sprijinul logistic şi material pentru reuşita acestui demers remarcabil. Alcătuit de Doina Scripa – referent superior în cadrul primăriei – proiectul „Obiceiuri vechi, din vatra satului” anunţă că se va desfăşura pe o perioadă de cel puţin doi ani.
Ei au avut ajutorul consistent şi însemnat a doi experţi, consultanţi de specialitate. Dr. Doina Işfănoni – cercetătorul etnolog amintit – a dialogat încă din toamna trecută cu vârstnici ai localităţii, în mai multe rânduri, pentru documentarea la faţa locului a evenimentului. Dar a şi cercetat lucrări de specialitate, cum sunt cele ale prof. Romulus Vulcănescu. „El a dat detalii ale spectacolului ritual de la Domneşti. Şi l-a marcat ca fenomen încă existent în 1960, desfăşurat pe anumite coordonate de specificitate locală”, a precizat Doina Işfănoni.
Ei i s-a alăturat şi
Ospitalitate, cu mese-ntinse
Alaiul personajelor gălăgioase, travestite în roluri specifice, a urmat un traseu al comunei, de peste 8 km. Pe una dintre cele mai lungi artere, str. Ciutaci. Gerul zilei nu i-a împiedicat pe deghizaţi, nici pe gospodarii dinainte pregătiţi de întâmpinare, să cinstească întâlnirea menită să spulbere relele anului încheiat şi să aducă tot binele în cel proaspăt născut.
Şi au fost multe popasuri, la casele domneştenilor. Mesele întinse i-au aşteptat pe mesagerii paradei. Cum a fost cea a lui Alexandru Costel. Dar şi familii: Pavel Lixandru şi Alina,
ţuică şi vin, fierte sau nu. Grătar cu fripturi de porc, cârnaţi, jumări, pateuri, şuncă, măsline, slănină cu ceapă, covrigi, cozonac, plăcinte, apă minerală, sucuri, cafea şi alte bunătăţi.
„Tot ce am făcut pentru azi reprezintă voturile unanime ale noastre şi ale consilierilor locali. Un alt adevăr? Eu am susţinut ca, la început, să construim tot ce ţine de infrastructură: apă-canal, drumuri şi toate reperele civilizaţiei. După asta să revitalizăm tradiţiile. Şi mie şi oricui îi place să se distreze. Dar mai întâi să avem un Domneşti în rândul lumii”.
Doina Işfănoni: „Aici avem „Brezoaie”. Şi nu „Brezaie”, care în ritualurile tradiţionale e reprezentată de capră (…) Îi spunem şi „Giumal”. Sonoritatea lui e orientală, cu sensul de „carnaval”. Probabil a fost asimilat de comunitatea denumită istoric „la sârbi”. În realitate, ei sunt bulgarii care au fost prigoniţi de Imperiul Otoman, în războiul ruso-turc din 1828-1829. Când s-au refugiat în Principatele Dunărene, ei s-au declarat sârbi şi nu bulgari, de teama represaliilor”.
Doina Scripa: „Ceremonialul e susţinut de un grup principal de personaje: Moşul şi Baba, Mireasa, Mirele – conduşi de un Vătaf. Alte măşti reprezintă relele unor profesii sau caractere umane: Vânătorul, Popa, Prostituata, Dracul, Cadâna, Proasta satului, Perceptorul etc”.
director al Centrului Judeţean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiţionale, Ilfov: “Evenimentul de azi e un re-început. E revenirea la un filon genetic al tradiţiei, de unde s-a întrerupt. Motive? Urbanism, migrare a oamenilor în alte locuri, vecinătatea Capitalei, estompare comunistă, comoditate etc. E un moment fericit al reînnodării istorice. Comunităţile ilfovene au avut şi vor avea, în continuare, resurse de revenire la matca tradiţiei autentice. Aici ajutăm şi noi, sprijinim prin tot ce facem continuitatea acestui mare traseu al timpurilor. Componentele culturală şi spirituală ale neamului sunt inoxidabile şi obligatorii, esenţiale şi vitale”.
