Subiectul fierbinte al alegerilor locale în două tururi a stârnit un „lung prilej de vorbe și de ipoteze”, vorba poetului. Unii actorii politici, mai de mâna a doua, între noi fie vorba, s-au întrecut în luări de poziție contradictorii. Vorbim aici de ALDE și UNPR care, în primă instanță cochetau cu ideea schimbării modificării, din mai, anul trecut, când cei doi granzi politici PSD și PNL  votau uniți în cuget si simțiri organizarea de alegeri locale într-un singur tur. Vezi, Doamne, însă, între timp, mintea plecată cu sorcova a liberalilor, în 2015, s-a întors acasă și a realizat, subit, ce prostie făcuse, mai an. PNL -ul vrea acum, cu vehemență, modificarea schimbării modificate! Penibil! Eu, în locul lor aș fi lăsat-o cum a căzut și m-aș fi mobilizat să-mi înfrâng adversarul, cu tot cu aliații săi. Pericolul e mare, dar liberalii l-au sesizat prea târziu. La nivel local, pesediștii dețin supremația numărului de primari, iar votul într-un singur tur îi avantajează substanțial. Iar miza cea mare o reprezintă alegerile generale, pentru că, se știe, cu cât ai mai mulți primari, cu atât ai șanse să primești mai multe voturi la parlamentare… De aceea, ei rămân tari pe poziții și nu cedează nici pic. Și proști ar fi să lase din mână o asemenea pleașcă, la care liberalii au fost complici!

 

Din păcate, măgăreața rezolvării acestei probleme a căzut în cârca premierului. El este bombardat din toate părțile să se implice în asumarea răspunderii Guvernului, în această „cestiune arzătoare”. Pretențiile celor care cer asta mi se par absurde și lipsite de fair-play. O astfel de răspundere este una eminamente politică, iar șeful Executivului nu și-o poate asuma. Cioloș este între ciocan și nicovală. Orice decizie ar lua, el pierde. Dacă face jocul PNL, al MP, M10 etc., guvernul său va fi trântit, fără îndoială, de majoritatea alcătuită din PSD, ALDE, UNPR și UDMR (care nici ea nu agreează două tururi de scrutin). Se profilează astfel, un USL second-hand, care ar putea hotărî soarta Guvernului, după bunul său plac. Și asta pentru că atât UNPR cât și ALDE s-au sucit, ca la Ploiești. Tăriceanu este de înțeles. Dacă la începutul disputei agrea cele două tururi, după ce pesedeii i-au arătat maimuța demiterii din fruntea Senatului, s-a cumințit brusc. Acum se gudură spășit, ca un maidanez căruia stăpânul cel mare i-a mai dat un os de ros. Oprea, la rândul său, este interesat de a cultiva relații bune cu social-democrații, având în vedere că partidul interesului național s-a cam pleoștit după isprăvile generalului Izmană care, colac peste pupăză, a fost luat la bani mărunți de DNA că a avut prea multe coloane. În niciun caz vertebrale! Așadar, pronosticul meu este că totul va rămâne ca-n tren, iar partidul lui Dragnea (Teroristul, pentru cunoscuți) va mai repurta o victorie împotriva democrației și bunului simț, iar la alegerile generale am putea să asistăm la apariția a ceea ce am numit eu un USL second-hand. Mai micuț, dar mult mai parșiv. Singura soluție pentru noi, cei care ne-am dorit acea schimbare, care pare din ce în ce mai îndepărtată și mai imposibilă, să ne mobilizăm și să votăm (pentru a câta oară?) împotriva celor care ne terfelesc de peste 25 de ani. E un blestem pe care trebuie să-l îndurăm, pentru a le da peste bot mârșavilor din politica românească. E o utopie, dar ar merita încercat!