Miercuri și joi, pe 13 și respectiv 14 aprilie, a fost mare sărbătoare în comunitatea duhovnicească de la Afumați. Parohia II și-a prăznuit pentru prima dată al doilea hram, cel închinat Sf. Pahomie de la Gledin, Episcopul Romanului.

“Acest hram este unic în Protopopiatul Ilfov Nord, parohia noastră primindu‑l cu prilejul Sfințirii bisericii parohiale de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe 28 februarie. Hramul a început de miercuri seara, cu săvârșirea Vecerniei și Litiei de către un sobor ales de preoți și diaconi, sub coordonarea Preacucernicului Părinte Protopop Cristian Burcea. Joi a fost săvârșită Liturghia darurilor mai înainte sfințite, iar la finalul slujbei, ne-am bucurat de vizita Preasfințitului Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, a părintelui consilier Costinel Ailioaie și a Preacucernicului Părinte Protopop Cristian Burcea. Apoi a fost săvârșită slujba parastasului, pentru ctitorii bisericii. Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a ținut un cuvânt de învățătură, de întărire duhovnicească. La organizarea hramului, am primit, încă o dată, sprijinul Primăriei Afumați și a Consiliului Local. De altfel, această parohie, în ultimii ani a fost sprijinită de nenumărate ori de Primăria Afumați, prin implicarea directă a domnului primar Gabriel Dumănică. Acesta a realizat un parteneriat puternic între Primărie, școală și biserică. Pe lângă toate lucrările la care ne-a ajutat, domnul primar ne-a susținut și la realizarea peisagisticii în curtea bisericii, în organizarea hramurilor și în organizarea sfințirii bisericii. Mulțumim Bunului Dumnezeu, celor doi sfinți protectori ai bisericii și domnului primar Gabriel Dumănică pentru tot ajutorul acordat în toți acești ani de activitate parohială!”, ne-a spus preotul Florin Ionică, parohul Parohiei Afumați II. Mare iubitor de rugăciune, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul i-a învățat, ca de fiecare dată, pe credincioșii din Afumați să-l iubească pe Dumnezeu cel mai mult, explicându-le că cea mai importantă prietenie este cea cu divinitatea.