Ultima ședință a Comisiei de dialog social, constituită la nivelul Prefecturii Ilfov, a analizat o serie de informaţii referitoare la conştientizarea solicitanţilor de locuri de muncă în afara țării cu privire la drepturile, obligaţiile şi riscurile la care se expun în procesul de căutare și/sau obținere a unui astfel de job.

 

Astfel, potrivit Inspec­toratului Teritorial de Mun­că (ITM) Ilfov, activitatea de intermediere între cetăţenii români şi angajatorii din străinătate pentru găsirea şi ocuparea unui loc de muncă în afara graniţelor ţării este reglementată strict de Legea 156/2000 privind protecţia cetăţenilor români care lucrează în străinătate, republicată, alături de normele metodologice de aplicare a acesteia. Activitatea de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate poate fi desfăşurată numai de Oficiul pentru Migraţia Forţei de Muncă şi de către agenţii de ocupare a forţei de muncă în străinătate, entităţi care trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii.

Persoana care apelează la serviciile unui agent de ocupare a forţei de muncă în străinătate poate solicita acestuia să-i prezinte dovada înregistrării la ITM, precum şi oferta fermă de locuri de muncă de la angajatorul din străinătate. Existenţa acestor documente asigură un nivel minim acceptabil de credibilitate pentru firma res­pectivă. De asemenea, inspectoratul teritorial de muncă care a înregistrat agentul poate oferi informaţii suplimentare pe baza controalelor efectuate şi a raportărilor trimestriale făcute de aceste firme.

 

Obligaţiile agenţilor de ocupare a forţei de muncă

Agentul de ocupare a forţei de muncă trebuie să pună la dispoziţia solicitanţilor de locuri de muncă o serie de informaţii, cuprinse în contractele ce conţin oferte ferme de locuri de muncă în străinătate: funcţia, meseria sau ocupaţia; natura şi durata angajării, condiţiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare; durata timpului de muncă şi de repaus; tariful orar, salariul lunar şi datele de plată a salariului; sporuri, ore suplimentare şi alte drepturi salariale; cazurile în care pot fi urmărite drepturile salariale; durata, modul de acordare şi drepturile băneşti aferente concediului de odihnă; condiţiile de muncă, măsuri de protecţie şi securitate a muncii; posibilitatea transferării salariatului în România; asigurarea medicală a angajaţilor români, similară cu cea a cetăţenilor din ţara primitoare; acordarea de despăgubiri angajaţilor români în cazul accidentelor de muncă, a bolilor profesionale sau a decesului; condiţiile de cazare, de locuit sau, după caz, de închiriere a unei locuinţe şi de asigurare a hranei; asigurarea formalităţilor, stabilirea condiţiilor de transport din România în statul în care se asigură ofertele de locuri de muncă şi retur pentru angajaţii cetăţeni români şi membrii de familie care îi însoţesc sau îi vizitează, precum şi suportarea cheltuielilor aferente; taxele, impozitele şi contribuţiile care grevează asupra veniturilor angajaţilor cetăţeni români, asigurându-se evitarea dublei impuneri sau a dublei perceperi de contribuţii de asigurări sociale; obligaţiile angajaţilor cetăţeni români în străinătate.

 

Documentare

Orice persoană (în condiţiile în care doreşte să plece şi să muncească pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp) trebuie să se informeze amănunţit despre: ţara unde doreşte să lucreze, legislaţia aplicabilă, limba ţării de destinaţie, obiceiurile locului, munca pe care doreşte să o efectueze: loc de muncă, condiţii de muncă, salariul, timp de muncă si de odihnă; locul unde va trăi: cazare/masă; sănătate; posibilitatea de comunicare/informare cu cei de acasă, diverse organisme şi organizaţii (ambasadă, Po­liţie, Salvare, drepturile emigranţilor, asociaţiile de români etc); posibilitatea de transport, documente de călătorie şi de trecere a frontierei.

Atenție! Pentru a beneficia de prestaţii de asigurări sociale în România (pensie, indemnizaţii pentru concedii medicale, etc), salariaţii care lucrează în străinătate trebuie să încheie contracte de asigurare şi să plătească instituţiilor competente din ţară contribuţiile corespunzătoare.

 

Citiți cu atenție documentele

 Plata către agentul de ocupare a forţei de muncă în străinătate a unor sume de bani fără încheierea unui contract de mediere reprezintă un risc major asumat de persoana aflată în căutarea unui loc de muncă!

 Tariful serviciilor de mediere va fi restituit parţial sau total în situaţia în care agenţii de ocupare a forţei de muncă nu vor reuși să ofere locuri de muncă în termenul convenit, sau dacă înainte de expirarea duratei contractului de mediere beneficiarul acestui contract renunţă la mediere.

 Persoana care semnează un contract de mediere trebuie să citească cu atenţie conţinutul acestui document, să pună întrebări pentru a înţelege care sunt obligaţiile sale și ale furnizorului serviciului de mediere, precum și toate celelalte elemente ale contractului.  Pentru orice sumă de bani achitată trebuie solicitată chitanţă, importante fiind și menţiunile făcute pe acest document privind prestaţia efectuată (ce reprezintă plata).

 Sunt situaţii în care agenţii de ocupare a forţei de muncă în străinătate solicită, pentru alte servicii decât cele cuprinse în contractul de mediere (întocmire CV, traducere documente, procesare acte), sume de bani care nu sunt incluse în tariful de mediere. Atenţie, acești bani nu vor fi returnaţi dacă nu se găsește un loc de muncă, deoarece agenţii le consideră servicii auxiliare care nu fac parte din activitatea de mediere și care odată ce au fost prestate trebuie plătite.

 

Asadar, țineți minte că persoanele fizice nu au dreptul să exercite activităţi de mediere a angajării cetăţenilor români în străinătate; înainte de a apela la serviciile unei societăţi comerciale ce are ca activitate principală ”selecţia și plasarea forţei de muncă”, solicitanţii locurilor de muncă din străinătate trebuie să se adreseze inspectoratului teritorial de muncă în raza căruia societatea își are sediul, în vederea solicitării de informaţii referitoare la: înregistrarea firmei la inspectoratul teritorial de muncă; sancţiunile aplicate, dacă a fost cazul. Munca ilegală în străinătate și deplasările ilegale pot duce la riscul de a deveni potenţială victimă a exploatării și traficului de fiinţe umane.