Cea mai veche sărbătoare închinată Sfintei Cruci este Înălțarea Sfintei Cruci ete prăznuită astăzi, în toate lăcașele de cult ortodoxe. În amintirea patimilor și morții lui Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, ziua se petrece cu post și rugăciune.
Astăzi este ziua Crucii. Din cele mai vechi timpuri, semnul Crucii se înalță pe turlele bisericilor, pe troițele de la răspântiile drumurilor făcute de moșii și strămoșii noștri și îl purtăm nu ca podoabă, ci ca o dovadă a credinței noastre. De altfel, semnul Crucii ni-l facem când ne trezim și când ne culcăm, când ne așezăm la masă și când ne ridicăm, la bucurii, dar mai ales la necazuri și îngroziri, când pornim la drum sau avem de înfăptuit ceva greu etc. Acesta este îndemnul de a ne înălța de la neputințe și păcate la putere și virtute. Sărbătoarea pe care o prăznuim noi în această zi surprinde anumite aspecte.
Prin Crucea Sfântă se dezleagă păcatul strămoșesc
„Cinstirea Sfintei Cruci se face încă din secolul al IV-lea, odată cu aflarea Sfintei Cruci (pe care a fost răstingnit Mântuitorul Iisus Hristos), la Ierusalim, de către Sfânta Elena, mama Sfântului Constantin cel Mare, împăratul imperiului Bizantin (312-337) și înălțarea ei de către episcopul Macarie al Ierusalimului în data de 14 septembrie 335. La începutul secolului al IV-lea, Constantin cel Mare a avut de purtat un război mare cu Maxențiu care se proclamase împărat la Roma. În drumul lui Constantin spre Roma, se spune că în plină zi a apărut pe cer, deasupra soarelui semnul sfintei cruci cu o inscripție în limba greacă: “Prin semnul acesta vei învinge”. Atât împăratul cât și ostașii săi s-au speriat și au considerat această apariție ca fiind un blestem și o mare nenorocire prevestitoare de moarte. În noaptea următoare i-a apărut împăratului, în vis, Însuși Iisus Hristos cu semnul pe care-l văzuse pe cer și i-a cerut să-l folosească pe fiecare steag în lupta împotriva dușmanului său. Ascultând de sfatul lui Iisus Hristos, Constantin cel Mare a ieșit învingător din acel război intrând triumfător în Roma. După această întâmplare minunată, Împăratul Constantin a început să se arate mai îngăduitor cu cei care credeau în Iisus Hristos și în anul 313, în localitatea la Mediolan, a dat un edict (lege) prin care li se permitea creștinilor să existe după ce peste 300 de ani au fost persecutați. La scurt timp după aceasta mama împăratului, Elena, a avut un vis în urma căreia a căutat și găsit Crucea cea de viață făcătoare pe care s-a răstignit Iisus Hristos”, spune părintele Ioan, de la Parohia Jilava.
Se unește mintea cu inima
Prin Cruce ne-am răscumpărat din blestemul legii, că pe aceasta a fost pironit Domnul nostru Iisus Hristos “cel ce ridică păcatele lumii”. Cele două brațe ale crucii sunt fixate unul orizontal peste altul vertical. Linia verticală unește cerul cu pământul, pe Dumnezeu cu omul și cu întreaga făptură. Pe baza acestei uniri, linia orizontală unește pe om cu om. Cu fiecare Semn al Crucii pe care și-l face fiecare om spunând “În Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” se unește mintea cu inima în rugăciune și cinstire a Prea Sfintei Treimi.
