În satul Lipia din comuna Gruiu, timpul nu trece, ci se așază blând peste oameni, ca o mângâiere trimisă din Cer. Aici, inimile bat altfel, mai cald, mai curat, mai aproape una de cealaltă. Aici, oamenii își poartă credința ca pe o haină prețioasă, moștenită din bătrâni, iar bunătatea lor rămâne, neclintită, ca o candelă aprinsă în pridvorul sufletelor.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 783, ediția print
Sub ocrotirea Sfântului Nicolae, satul Lipia este un colț de lume în care lumina nu se stinge niciodată. În frunte cu părintele paroh Tudor Vicențiu și cu primarul Ion Samoilă, oameni ai locului, legați de vatra satului printr-un fir nevăzut al responsabilității și iubirii, păstrează o tradiție ce nu s-a ofilit niciodată, respectul față de sfinți, față de rădăcini, față de nevoile celor de lângă ei. Sfântul Ierarh Nicolae este un personaj legendar și un simbol al generozității, dar și un sfânt real, trăitor într-o vreme de grele încercări pentru creștinătate, moștenit ca un dar prețios de la o generație la alta. Pentru bunătatea și generozitatea lui, credincioșii din comuna Gruiu l-au păstrat în inimile lor și îl cinstesc an de an, ca pe un adevărat părinte nevăzut, un sprijin neobosit și credincios în toate ceasurile vieții.
În ochii colindătorilor s-a oglindit întreg satul: harnic, bun, demn și unit
Ziua de sâmbătă, 6 decembrie, a fost o zi în care Cerul a coborât în șoaptă peste casele oamenilor, îmbrăcând satul într-o liniște de basm și într-o blândețe care îți atingea sufletul. Aproape din zorii zilei, un sobor de preoți, în frunte cu părintele paroh Tudor Vicențiu, a început să înalțe rugăciuni de o frumusețe rară. Slujba, cu luminile ei, cu parfumul ei de tămâie și cântările impecabile, s-a dovedit a fi o punte de aur între oameni și Dumnezeu, o mărturie a recunoștinței față de Sfântul Nicolae, ocrotitorul bisericii Parohiei Lipia. Marea sărbătoare a fost un dar revărsat peste familia creștină de aici, pentru toate binefacerile de ieri și de azi. În inimile oamenilor din Gruiu, Sfântul Nicolae rămâne cel mai iubit sfânt, pentru că el a știut cel mai bine să transforme lacrimile lor în speranță și durerile în mângâiere. De aceea, localnicii, uniți în credință, alături de preoții slujitori și primarul Ion Samoilă, au dat glas unei comunități ce știe să păstreze lumina tradiției, transformând ziua hramului într-o sărbătoare care a înnobilat sufletele. ”Astăzi, în ziua hramului, Dumnezeu a țesut în inimile noastre o liniște adâncă și o bucurie luminoasă. Am simțit cum Sfântul Nicolae ne strânge pe toți laolaltă într-o singură inimă, ca un părinte ce nu își uită niciodată copiii. Mulțumim din suflet domnului primar Ion Samoilă și tuturor celor care s-au rugat alături de noi și ne sprijină în tot ce facem. Îl rugăm pe Sfântul Ierarh Nicolae, ocrotitorul nostru să ne binecuvânteze cu ale sale daruri minunate și cu a sa iubire de oameni”, a spus părintele paroh Tudor Vicențiu. Copiii satului, acești îngeri cu obraji rumeni, costumați în portul popular, au colindat în cinstea Sfântului Nicolae. Din glasurile lor cristaline, inocente, s-a înălțat o rugăciune. Colindele păreau că aduc cu ele mirosul iernilor de altădată, când în casele oamenilor pâlpâia focul, iar ghetuțele lustruite îl așteptau pe Moș Nicolae. Ei au fost zvon de lumină, amintire vie a tradiției, glas al bucuriei pure. În ochii lor s-a oglindit întreg satul: harnic, bun, demn, unit.
Iată că aici tradiția nu moare niciodată!
Primarul comunei Gruiu, Ion Samoilă, a fost, ca întotdeauna, prezent între credincioși, cu aceeași inimă caldă și deschisă, primind și colindători, cu emoție și rugăciune. ”Localitatea noastră este puternică prin credința și bunătatea oamenilor. De fiecare dată când ne adunăm în jurul Sfântului Nicolae, simțim că satul Lipia este mai luminos, iar noi suntem mai aproape unii de alții. Aici, tradiția nu moare, pentru că trăiește în copiii care colindă, în preoții și bătrânii care se roagă și în familiile care păstrează lumina în casă. Le mulțumim preoților pentru această slujbă minunată și-i asigurăm că suntem alături de ei în toate lucrările lor bune și frumoase, și-i susținem, după putințe”, ne-a spus Ion Samoilă, primarul comunei Gruiu.
Biserica Parohiei Lipia, ctitorită cu dragoste și jertfă de Nicolae și Elena Bănică, rămâne și astăzi un lăcaș în care oamenii își odihnesc sufletele obosite. Turlele ei se ridică spre înaltul Cerului ca niște mâini unite în rugăciune. Așadar, la Lipia, credința este stil de viață, este respirație, este firul nevăzut care leagă oamenii de Cer și unii de alții. Și poate că adevărata minune a Sfântului Nicolae nu constă în furtunile pe care le-a potolit, nici în viețile pe care le-a salvat, ci în felul în care, în ciuda vremurilor tulburi, an de an, reușește să unească suflete, să așeze pace, să aprindă lumina în satul Lipia, locul unde oamenii știu să fie oameni.
