Legea ANI a pus țara pe jar. „Draga de ANI”, această Inchiziție „macovelică” a cam început să sară calul. Excesul de zel al inspectorilor cu aptitudini moștenite, parcă, de la Savonarola, a provocat o criză sistemică la nivelul administrației locale. Vina nu este neapărat a slujitorilor zeiței Incompatibilității, care se dovedesc mai catolici decât Papa, ci a legii, care nu a luat în considerare și anumite aspecte specifice sistemului administrativ românesc. Ce nu a înțeles legiuitorul, zelos să eradicheze din rădăcini corupția din România în doi timpi și două mișcări, este faptul că anumite societăți comerciale, înființate de administrațiile locale au avut ca menire, în primul rând, ușurarea poverii bugetare asupra vistieriei locale și nu profitul. Cel puțin în Ilfov, există multe primării care și-au creat asemenea societăți tocmai pentru a simplifica procedurile de acordare a anumitor lucrări, cum ar fi licitațiile, pentru a crea locuri de muncă și pentru a face economii la banii comunității. Și cine ar fi putut gestiona cel mai bine aceste societăți sau regii? Taman cei care ar fi avut nevoie de serviciile lor, la prețuri cât mai mici. Mai exact, reprezentanții aleși ai administrațiilor locale.
Așa cum spunea Victor Alistar, el însuși luat în vizor de vigilenta ANI, nu poate exista incompatibilitate de la „nivel public la nivel public”. Incompatibilitatea apare tocmai în relațiile public-privat. Atunci când tu, ales local, dirijezi contracte publice către firme private, alese „pe sprânceană” . Dar nimic nu poate opri ANI. Nici măcar procesele pierdute în urma faptului că Justiția a hotărât că incompatibilitățile inventate de inspectorii acestora nu aveau bază reală. Mai mult, în ultima vreme, instituția pare a se fi transformat într-un bau-bau, un instrument dirijat politic de o persoană importantă (nu spui cine), pentru a-și pune cu botul pe labe adversarii. Inspectorii ANI raportează, ca pe vremuri, recolte bogate de incompatibili, doar ca să demonstreze că ei sunt vigilenți și că muncesc de mama focului. Cel puțin asta este impresia, în ceea ce privește aleșii locali.
Să fie bine înțeles. Nu sunt împotriva unei astfel de instituții, mai ales în România, unde corupția este sport național. Dar activitatea ANI trebuie să se desfășoare „cu măsură”. Cu dreaptă măsură. Nu poți aplica orbește o lege și să provoci astfel o criză instituțională în statul pe care, nu-i așa, trebuie să-l aperi de derapajele etice și morale ale celor aleși. Ca de obicei, la noi legea este respectată în „litera” ei și nu în „spiritul” acesteia. Lucru care dă naștere la monstruozități juridice, demolează structuri ale statului și produce haos. De aceea, nu-mi doresc decât un singur lucru. Schimbați, naibii, legea asta, pentru că realitatea o dovedește clar, mai mult strică decât vindecă!
