După Aghiasma Mare de la Bobotează, apa sfințită în vinerea din Săptămâna Luminată are puteri miraculoase. Credincioșii care merg la biserică, asistă la slujbele praznicului și iau apă sfințită în ziua Izvorului Tămăduirii sunt mai protejați în fața încercărilor grele ale vieții, găsesc mai ușor alinare pentru suferințele sufletești și pentru problemele de sănătate.   

Vineri, 25 aprilie este o zi sfântă pentru toți creștinii ortodocși de pe meleagurile autohtone. Fiind prima vineri care ur­mează marii sărbători a Învierii Domnului, se cinstește Izvorul Tămăduirii. Praznicul este închinat Sfintei Fecioare Maria cu scopul de a aminti tuturor rolul pe care Aceasta L-a avut în lucrarea mântuirii oamenilor. Cei care vin cu evlavie în lăcașele de cult, se roagă în tihnă Preacuratei Fecioare și duc acasă aghiasma mică, adică apa sfințită de preot și o folosesc de-a lungul vremii, în special în momentele grele ale vieții, se lecuiesc.    

Apa capătă puteri tămăduitoare în această zi

În marea zi a Izvorului Tămăduirii, apa capătă puteri tămăduitoare. În toate lăcașele de cult de religie ortodoxă, slujitorii săvârșesc slujba praznicului și sfințesc apele. Aghiasma Mică, după cum este denumită în popor apa sfințită la Izvor, îmbunătățește sănătatea și calitatea vieții creștinului, care-i valorifică puterile prin simpla utilizare, cu suflet curat și încredere maximă. Ca printr-un miracol, aghiasma mică nu se strică. Aceasta poate fi folosită multă vreme de aici înainte, de fiecare enoriaș care crede cu tărie în minunile Maicii Domnului. Apa sfințită la Izvorul Tămăduirii, vindecă probleme de sănătate grave, ajută suferinzii care se confruntă cu pierderi importante, distrugeri ș.a.m.d. 

Odată dusă într-o casă, acea casă va fi ferită de rele. Cu ea se stropesc încăperile, bunurile și toți cei ce conviețuiesc acolo. Se bea câte o gură dimineața pe stomacul gol, se spală fața cu ea și se dă bolnavilor spre ameliorarea suferințelor. Aghiasma mică, are puterea de a alunga duhurile rele, arătările urâte și rele și vindecă sau ameliorează simptomele unor afecțiuni extrem de grave. 

Minunea Maicii Domnului  

De unde vine denumirea de Izvor al Tămăduirii? De la o serie de minuni care au fost săvârșite la un izvor din apropierea Constantinopolului. Povestea începe înainte ca Leon cel Mare să devină împărat. Într-una din zile, pe când Leon se plimba printr-o pădure, a întâlnit un bătrân orb și însetat care i-a cerut să-i dea apă și să-l ducă la cetate. Dar Leon s-a întristat pentru că nu era nicio sursă de apă împrejur. La un moment dat, a auzit glasul Sfintei Fecioare, spunând: “Nu te mai osteni, căci apa e aproape! Pătrunde, Leone, mai adânc în această pădure și luând cu mâinile apa tulbure, potolește setea orbului și apoi unge cu ea ochii lui cei întunecați”. Leon dă ascultare Maicii și găsește un izvor din care îi dă orbului să bea. Îi spală fața cu apă, iar bătrânul începe să vadă.  

Lăcașul sfânt de la apa care vindecă   

Ajuns mare împărat, Leon, construiește o biserică lângă apa tămăduitoare. Nu a trecut mult până când, împăratul Justinian care suferea de o boală incurabilă, s-a însănătoșit după ce a băut apă din acest izvor. Drept mulțumire, el a construit o biserică și mai mare pe care, din păcate, turcii au distrus-o după sute de ani. În secolul al XIX-lea, la Istanbul a fost construită actuala biserică, la subsolul căreia se află un paraclis cu izvorul tămăduitor. Ani de-a rândul, apa de la acel izvor a vindecat foarte mulți bolnavi cărora medicii nu le dădeau șanse de supraviețuire.