Săptămâna trecută am trecut printr-o serie de stări contradictorii, ”provocate” de declarațiile epocale ale celui de-al doilea om în statul român, președintele Senatului, Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu. Nu știam ce să fac! Să râd, să plâng sau să mă îngrozesc, pur și simplu. Citiți și vă cruciți ce a putut scoate pe gură marele om de stat: „Parlamentul este inima și mintea națiunii”, grăiește cu emfază Călin etc. Și continuă halucinant: „O națiune își poate pierde teritoriul, populația, capitala și armata, dar rămâne vie și trează atâta timp cât continuă să fie întrupată de Parlament.” (?!?!)
Nene Iancule, îmi pare rău că te-ai născut prea devreme! Ai fi creat, fără doar și poate, cel mai tare personaj al tău! Ce Cațavencu, ce Farfuridi sau Brânzovenescu? Aștia sunt mici copii pe lângă Tăriceanu!
Cum spuneam, am trecut prin stări contradictorii. Mai întâi am râs în hohote de o asemenea gogomănie. Sau imbecilitate, dacă vreți. Apoi m-a apucat tristețea, care s-a transformat în groază. Dumnezeule, ce ipochimeni populează lumea noastră politică și cât de cretini sunt oamenii care ne conduc?
Dar să luăm la analizat logic spusele Tăriceanului. „Parlamentul este inima și mintea națiunii”, adică noi, ceilalți suntem niște ciurucuri care nu avem capacitatea de a ne ridica la înălțimea „geniilor” din Parlament, iar fără mințile lor luminate ne am duce de râpă. După el, cei care ajung acolo suferă o transformare subită, se transfigurează și devin zeități. Ce dovadă mai clară de dispreț și aroganță față de cei care i-au trimis în forul legislativ al țării mai vreți? Noi, alegătorii, suntem niște pigmei și nu avem dreptul să suflăm în fața lor, a Supremilor!
Și acum vine gogomănia cea mare. Păi, dacă o națiune își „pierde teritoriul, populația, capitala și armata”, adică dispare efectiv, cum mai poate fi „întrupată de Parlament”? Ce este Parlamentul ăsta? O chestie ezoterică care (sic!) trăiește într-o altă dimensiune? Iar parlamentarii sunt niște ființe divine apărute din neant, fără nicio legătură cu națiunea care i-a ales, ca proasta? Mai departe: dacă dispare națiunea, pentru cine mai legiferează augustul Parlament, cui mai dă legi dacă poporul a dispărut? Apoi, este Parlamentul ăsta nemuritor? Dacă nu, cine îi mai alege pe membrii săi, dacă alegătorii se duseră… de suflet? (Cuvântul lipsă puneți-l dvs.!) Parcă văd cum în Palatul Parlamentului, o fortăreață într-un pustiu demografic și instituțional, cei câteva sute de parlamentari, în frunte cu genialul om de stat Călin Popescu Tăriceanu, lucrează, febrili și plin de transpirație, la legi noi care să ducă țara și poporul, care nu mai există demult, pe noi culmi de civilizație și progres!
Ce ar mai fi de comentat? Este cât se poate de clar că vestitul Bulă s-a reîncarnat în președintele Senatului, dar s-a și multiplicat în mulți dintre cretinoizii și penalii care populează Parlamentul!
Articol apărut în ediția print a Jurnalul de Ilfov, numărul 349
