Gata cu vacanta!

Vacanţa de sărbători a luat sfârșit. Grea, ușoară, frumoasă sau mai puţin armonioasă, revenirea la activitatea de la locul de muncă nu trebuie să-și pună o amprentă negativă asupra copilului tău. El nu are nicio vină că tu ești un adult în toată firea, cu atribuţii și responsabilităţi având în vedere și că, de nenumărate ori, nu se poate bucura așa cum și-ar dori de prezenţa ta.

În familia modernă, copilul trăiește o adevărată dramă, cea a lipsei părinţilor din viaţa lui, în cea mai mare parte a zilei. Dacă în minivacanţa de 1 Mai și de Paște i-ai oferit câteva zile de poveste în sânul familiei, iată că a venit momentul să te întorci la serviciu și să lipsești din nou o bună parte din zi, din preajma lui. Ei bine, după o săptămână în care v-aţi jucat, aţi citit povești și aţi făcut totul împreună, suferinţa micuţului pricinuită de plecarea ta ore în șir, este accentuată și mai mult de faptul că la grădiniţă sau la școală, după caz, cunoaște și se apropie din ce în ce mai mult de puști de vârsta lui care au cel puţin unul din părinţi alături de el. Chiar dacă jobul nu-ţi permite să petreci mult timp cu prichindelul tău, fii conștient de faptul că ai în grijă un suflet care simte nevoia să fie iubit, să fie tratat cu multă căldură, încredere și respect. Așadar, în puţinele ore petrecute acasă, cu cel mic, oferă-i multă dragoste și transmite-i valorile, curajul și responsabilitatea. Ascultă-i părerile, respectă-i dorinţele și încearcă să ţii cont de ele ca să nu se simt un intrus în viaţa ta. Nici un sacrificiu nu este prea mare pentru binele copilului tău.    

Lipsești prea mult de acasă? Ia-l cu tine la serviciu 

Și totuși… chiar și atunci când ai un job mai mult decât acaparant care te rupe efectiv de copil, există posibilitatea să-i fii alături. Provoacă-l la o discuţie despre activitatea pe care o desfășori în momentele în care nu poţi să fii în preajma lui să-i spui povești, să-l alinţi, să-i spui cât de mult îl iubești. Vorbește-i despre jobul care te solicită în toate acele ore, despre ceea ce faci la serviciu și ajută-l să simtă că face parte din lumea ta, că nu îl ignori chiar dacă ai de făcut o mulţime de lucruri  importante. Ia-l cu tine la muncă să vadă unde și cum îţi petreci timpul atunci când îi spui că ești nevoit să pleci de lângă el fiindcă așa îţi cere serviciul. Explică-i că stai mai mult în acel loc doar ca să vă fie vouă mai bine în familie, să trăiţi o viaţă mai frumoasă, mai armonioasă, nicidecum ca să nu fii cu el. Acest lucru te va ajuta în primul rând pe tine să înveţi să fii alături de el atunci când are nevoie, să nu-l abandonezi indiferent de situaţia delicată în care te afli. Iar pe el îl ajuţi să înţeleagă ce înseamnă să fie responsabil și de ce e nevoie de asemenea sacrificii în viaţă. 

Dorul îl poate îmbolnăvi 

Un lucru extrem de important, pe care trebuie să-l reţii, este acela că misiunea ta în postura de părinte singur trebuie să vizeze alungarea singurătăţii din trăirile copilului. Nu este de glumă. Dacă nu reușești să-l faci să înţeleagă de ce îl lași mereu singur în casă el va percepe această experienţă ca și cum l-ai abandona și va căuta să se izoleze. Iar toate frământările lui vor pune bazele refuzului de a sta singur în casă pe viitor, de a dezvolta manifestări anxioase. Se va speria, va face crize de furie și e posibil chiar să ajungă în­tr-un moment în care să pună la punct un plan de răzbunare, doar ca să-ţi facă rău pentru că îl rănești. Gândește-te serios la un lucru. Dacă nu-i dai voie să-și exprime emoţiile, stările de fapt, se îmbolnăvește la propriu. Începe să-l doară burtica, să aibă stări de vomă destul de des, să acuze dureri de cap. E mult mai simplu să eviţi aceste neplăceri, decât să-i tratezi ulterior suferinţele fizice pe care le dezvoltă de dorul tău.

Oferă-i gânduri bune, nu bani 

Faptul că îl ajuţi să înţeleagă de ce trebuie să stea singur în casă nu înseamnă că te obligă să ţii mâna în buzunar ori de câte ori vii acasă. Recompensa materială și financiară creează o ruptură, nu o punte între tine și el. Te va șantaja mereu, și va deveni un mic terorist pentru că va aștepta să i se dea fără să facă sacrificii. Cu timpul, va ajunge să-i șantajeze și pe cei din jur, oameni care n-au nicio obligaţie faţă de el, nu doar pe tine. Va crește fără dorinţa de a-și aduce contribuţia în societate, în mediul înconjurător.

Reţine!

E mic, dar are dreptul să-și spună părerea;

Ești părintele lui, ascultă-l și pune în aplicare ideile sale bune; 

Ajută-l să conștien­ti­ze­ze greșelile pe care le face și să-și asume consecinţele; 

Ţine cont de dorinţele lui.