Se apropie Paştele
Mai puțin de trei săptămâni ne despart de marea sărbătoarea a Învierii Domnului. Și pentru că Paștele este sărbătoarea luminii divine, a comunității, a sufletului, mai mult ca oricând, trebuie să ne purificăm spiritual ca să primim bucuria acestei zile speciale. Învierea Domnului trebuie să ne găsească spovediți și împărtășiți.
Să asociem ultimele zile ale Postului cu smerenie, credință, rugăciune, mărturisirea păcatelor și viață curată pentru Sfânta Împărtășanie. Săptămâna Mare, respectiv perioada de la Florii până în Sâmbăta Mare, are o caracteristică specială, deniile. Acestea sunt închinate evenimentelor deosebite din această perioadă a vieții lui Hristos și, mai ales, înfricoșătoarelor și mântuitoarelor patimi. De aceea, prin tradiție, săptămâna este rezervată mărturisirii păcatelor, postului aspru și Împărtășaniei. Cei care nu s-au spovedit pe parcursul Postului cel Mare, o pot face în Săptămâna Patimilor. Cum să ne pregătim pentru o spovedanie sinceră și completă?
Mărturisirea păcatelor cu pocăință
De la bun început trebuie știut că o spovedanie de mântuială nu este de niciun folos, nici preotului pentru că nu a atins scopul Sfintei Taine și nici credinciosului. Mărturisirea păcatelor este musai să se facă în așa fel încât, să nu se uite vreun păcat. Tocmai de aceea, e bine să facem un exercițiu spiritual complex. Să respingem din suflet păcatele și să luăm hotărârea de a nu mai păcătui, de a abandona vechea viață, plină de greșeli. Apoi, să medităm profund asupra a ceea ce am greșit. Să luăm o coală albă și să așternem pe hârtie tot ce n-am făcut bun din copilărie până la momentul respectiv. Să spunem adevărul, fără nicio ezitare. Cu mare atenție, pentru a nu uita vreun păcat. Când suntem pregătiți psihic și sufletește, să mergem la preot cu convingerea că el este un mijlocitor între noi și divinitate. Mărturisirea păcatelor cu pocăință ne ușurează drumul spre Împărăția Cerurilor. Este suficient ca preotul să pună mâna pe capul nostru și să ne spună “Dumnezeu să te ierte” și păcatele ni se ridică.
Rușinea de la spovedanie ne scutește de cea de la Judecata Domnului
Așadar, când ajungem în fața slujitorului Bisericii trebuie să fim conștienți că ne aflăm în fața Domnului, preotul fiind doar un martor. De aceea, este nevoie să mergem la preot cu sufletul deschis, cu părere de rău, cu pocăinţă, cu încredere și să spunem cum am greșit, fără nicio rușine. Rușinea de acum, de la taina Spovedaniei ne va scuti de rușinea pe care o vom îndura la înfricoșătoarea zi a Judecății Domnului.
Sfânta Împărtășanie, Trupul și Sângele lui Hristos
Odată cu pregătirea pentru spovedanie, ne pregătim și pentru Sfânta Împărtășanie. Următorul pas pe care-l avem de făcut după mărturisirea păcatelor este Împărtășirea. În ziua respectivă, nu avem voie să mănâncăm, să bem, nici măcar anafură sau agheasmă. Înainte, timp de șapte zile, trebuie să ne abținem și de la relațiile conjugale cu soțul/soția și alte trei zile după, ca să nu pângărim trupul Mântuitorului Iisus Hristos care ne-a fost încredințat prin Sfânta Împărtășanie. De la sfinții părinți aflăm că Împărtășania este taina în care, sub chipul pâinii și al vinului, ni se împărtășește Însuși Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor și spre viața veșnică. “Cine se spovedește și împărtășește după o pregătire atentă, cu sentimentul nevredniciei, zdrobirii și al rugăciunii de iertare, devine capabil de comuniune cu Dumnezeu, dacă se va îngriji să țină mintea la Domnul, Care i-a vizitat sufletul. Însă, cel care se spovedește, se împărtășește și nesocotește sfântul dar, atunci el pierde harul lui Dumnezeu, ba mai mult, atrage asupra sa mânia Domnului. Cine se împărtășește fără o pregătire și fără o stare sufletească, acela se împărtășește ca un trup mort”, spun sfinții părinți. Rugăciunea ne aduce dorul de Dumnezeu, de curățire spirituală, dorința de respingere a greșelilor și de a nu mai păcătui. Marea sărbătoare a Învierii Domnului, să ne găsească fără păcate, în curățenie și liniște interioară!
Rugăciunea dinaintea Spovedaniei
Ascultă-mă, Domnul și Ziditorul meu,
Ascultă-mă iarăși pe mine, păcătosul și nevrednic robul Tău,
Că de multe ori Ți-am făgăduit să-mi schimb viața mea cea rea
Și nicidecum nu am schimbat-o.
Am greșit Doamne, am greșit,
Și cunosc greșelile mele și îmi pare rău că le-am făcut,
Și mi-e rușine să vin înaintea feței Tale,
Ieșind, de atâtea ori din cuvântul meu
Și nepărăsindu-mă de păcatele mele.
Și cum să spun nemulțumirea mea cea mare,
Și unde să mă duc?
Atâtea nelegiuiri ce am făcut!
Către Tine vin, Stăpânul meu mult milostiv,
Și cad cu multă îndrăzneală la picioarele Tale,
De vreme ce văd că pentru păcatele mele,
Ai primit înjositoarea moarte pe cruce
Și chemi pe păcătoși prin Scripturile Tale către Tine,
Să strigi cu gura Ta: Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi scoate afară!
Drept aceea, Doamne, primește-mă și pe mine nevrednicul
Și-mi iartă toate păcatele și-mi dă harul Tău,
Și binecuvântarea Ta,
Pentru mare și nemăsurată milostivirea Ta.
Că eu sunt foarte căit,
Căci am greșit înaintea Ta,
Și am mâniat bunătatea Ta cu cuvântul, cu lucrul și cu gândul,
Cu voie și fără de voie.
Drept aceea, de astăzi înainte făgăduiesc cu adevărat,
Cu darul și cu ajutorul Tău,
Să nu mă mai întorc la greșelile mele cele dintâi,
Alegând mai bine moartea,
Decât să calc vreuna din poruncile Tale.
Și hotărăsc să Te ascult,
Și acum și pururea,
Și să mă închin numelui Tău celui Sfânt,
Dulcele meu Iisus,
Și să Te măresc în vecii vecilor.
Amin!
