Nu există om care să nu greșeacă, să nu păcătuiască în această lume. Iar cel mai rău este faptul că, deși păcătuim, de cele mai multe ori nu ne recunoaștem păcatele și în loc să căutăm să ne întoarcem spre Dumnezeu prin pocăință, ne afundăm și mai mult în întuneric.
Spuneam în materialul din deschiderea paginii că, în timpul Postului Paștelui, trebuie să ne purificăm spiritual prin Sfânta Spovedanie și prin înmulțirea faptelor bune. Asta presupune, pe lângă milostenia față de cei în nevoie, sinceritate maximă din partea noastră. Înseamnă că se apropie momentul adevărului absolut, când trebuie să fim sinceri cu noi înșine, să ne vedem propriile păcate. Nu pe ale celorlalți, cum avem obiceiul. În credința creștină, simțul vederii propriilor greșeli este considerat un dar divin care se dobândește prin rugăciune. Iată cum trebuie să ne rugăm în Postul Mare, ca să ne vedem păcatele și să nu-i judecăm pe cei din jur pentru greșelile lor!
Rugăciune pentru vederea păcatelor noastre
Doamne! Dă-ne să ne vedem păcatele noastre,
Așa încât mintea noastră,
Atrasă cu desăvârșire de luarea-aminte față de păcatele noastre,
Să înceteze a mai vedea greșelile aproapelui
Și să-i vadă pe toți, buni.
Dă inimii noastre
Să părăsească grija pierzătoare de neajunsurile aproapelui,
Să își unească toate grijile,
Numai în grija pentru dobândirea curăției
Și sfințeniei poruncite și gătite nouă de Tine.
Dă-ne nouă,
Celor ce ne-am spurcat haina sufletului,
Să o albim iarăși.
Ea a fost deja spălată prin apele botezului,
Iar acum, după pângărire,
Aceste haine au nevoie să fie spălate prin apele lacrimilor.
Dă-ne să vedem în lumina harului Tău,
Neputințele cele de multe feluri care trăiesc în noi,
Înnăbușind în inimă mișcările duhovnicești,
Aducând în ea mișcările sângelui și trupului
Care sunt potrivnice Împărăției lui Dumnezeu.
Dă-ne marele dar al pocăinței,
Înaintea căruia merge
Și pe care îl naște marele dar al vederii păcatelor noastre.
Păzește-ne, cu aceste mari daruri,
De hăurile amăgirii de sine,
Care apare în suflet din pricina păcătoșeniei,
Neluate în seamă și neînțelese,
Și se naște din lucrările patimii dulceții
Și slavei deșarte care trăiesc în el neluate în seamă și neînțelese.
Păzește-ne pe noi cu aceste mari daruri în calea noastră către Tine,
Și dă-ne nouă să ajungem la Tine,
Cela ce chemi pe cei ce-și recunosc păcătoșenia
Și îi lepezi pe cei ce se socot drepți,
Ca să Te slăvim în veci,
Întru veșnica Ta fericire,
A Singurului Dumnezeu Adevărat,
Răscumpărătorul celor robiți și Mântuitorul celor pierduți,
Amin!
