De numele Sfântului Nicolae sunt legate numeroase minuni. De la îmbrăcarea și îndestularea sărmanilor, până la vindecări miraculoase a unor boli considerate incurabile. Grija și dragostea pe care le arată oamenilor în nevoie chiar și în zilele noastre face ca acesta să fie cel mai popular și cel mai iubit sfânt al nostru. Există, însă, o mulțime de lucruri care se cunosc mai puțin sau chiar deloc despre el. Iată câteva dintre ele!  

 

Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 527, ediția print

  • Sfântul Nicolae a fost un mare apărător al religiei ortodoxe. Această recunoștință i-a fost adusă chiar la primul sinod ecumenic care a avut loc la Niceea, în anul 325. 
  • Obiceiul ­dăruirii unei nuiele celor neastâm­părați are, oarecum, și o bază reală. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Îngrijorat de o posibilă ruptură care ar fi putut avea loc în Biserică, viitorul sfânt, care pe atunci era episcopul Myrei, i-a dat acestuia o palmă. De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în ziua pomenirii lui, cei neascultători să fie loviți cu nuielușa în semn de avertisment. 
  • Sfântul Nicolae este ocrotitorul Rusiei, Italiei, Greciei și a multor state din Apusul Europei. 
  • Moaștele Sfântului Nicolae sunt adăpostite în biserici din multe țări. Totuși, majoritatea oaselor sale se află în Catedrala din Bari, Italia. 
  • Studiind odoarele, o echipă de cercetători din Marea Britanie a stabilit cu exactitate cum arăta Sfântul Nicolae. Astfel, folosindu-se de un software, savanții au reușit să reproducă grafic chipul Sfântului Nicolae. Se pare că acesta era scund de statură (1,50 m) și avea nasul spart, când a murit.
  • Părticele din moaștele Sfântului Nicolae se află și în România, inclusiv în Ilfov. O parte din mâna dreaptă a sfântului, primită de Mihai Viteazul ca răsplată pentru meritele sale în războiul împotriva musulmanilor chiar de la cardinalul din Bari, a fost donată de acesta Bisericii Sfântul Gheorghe Nou, din București, în jurul anului 1600. 
  • Încă nu se știe cu exactitate anul în care Sfântul Nicolae a trecut la Domnul. Se crede însă, că a murit în perioada anilor 340-350, pe 6 decembrie.