De 26 de ani în slujba copiilor

Mogoșoaia

Fundația The Door împlinește, în această lună, 26 de ani de activitate neîntreruptă în România, în beneficiul copiilor, prin Centrul de tratament și recuperare de la Mogoșoaia. Nu am știut de această aniversare până duminică, 14 februarie, când am ajuns acolo. Nouă ne rămăsese în memoria afectivă atmosfera specială din Centru, atunci când îl însoțisem pe Moș Crăciun, în decembrie.

Startul din 1990

Mihail Bibicu este directorul executiv al Fundației The Door, din 1990 încoace și singurul în măsură să povestească felul în care este posibil să nu te faci de râs atunci când crești copiii altor părinți: „Centrul s-a născut simplu. Au fost reportaje la televizor cu copiii străzii și niște binevoitori din Norvegia, mai exact din Bergen, membri ai Clubului Lions, au văzut reportajele și și‑au spus că există oportunitatea înființării unui centru pentru copii. Au întrebat autoritățile norvegiene cine anume lucrează cu copiii dintre organizațiile norvegiene și a fost recomandat „Norvegian Aid”, care patrona Fundația The ­Door, pe care eu o reprezint și care s-a născut în februarie 1990. Luna aceasta împlinim 26 de ani de activitate. Este prima fundație venită în România și care derulează proiecte neîntrerupt. Și au fost vreo 200 de proiecte! După ce norvegienii de la Bergen au luat la cunoștință de fenomenul copiii străzii, au zis să facă un centru. Au ales „Norvegian Aid”, ale cărei activități erau cunoscute în România și au convenit ca „Norvegian Aid” să pună la dispoziție terenul și ei, din Bergen, să asigure construirea. În 1997, s-a născut ideea, în 1998 au început să colecteze fonduri și în februarie 1999, a început construcția. Pe 12 august 1999, vine ambasadorul Norvegiei, era doar fundația pusă și câțiva pereți și anunță că în septembrie sosește Regele Harald al Norvegiei să inaugureze Centrul. Inițial, toată lumea a râs, dar, într-o lună  și jumătate, s-a ridicat toată structura, toată fațada și era gata pavilionul, sălile de clasă și dormitoarele băieților. Regele a venit cu bune intenții, pe 19 septembrie 1999, să ne încurajeze și să ne felicite pentru ceea ce am făcut, am avut privilegiul de a fi în grupul celor trei persoane care îi puteau răspunde, conform protocolului.  Apoi, prin martie 2000, s-a terminat toată construcția și, până în ianuarie 2000, ne-am chinuit să obținem autorizațiile de funcționare. În martie sau aprilie 2001, am primit autorizarea și am început să primim copii de la Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov.”

(Între timp, co­piii primesc oaspeți, trei studenți la teatru care au lucrat cu aceștia pentru spectacolul de Crăciun, s-au atașat și vin să lucreze cu ei în regim de voluntariat – n. red.)

O casă, ca o stea

Centrul de la Mogo­șoa­ia e ca o stea, cu un hol-cameră de zi din care pleacă diverse culoare înspre dormitoarele fetelor, ale băieților, sala de studiu și de computere, bucătăria, infirmieria, sala de mese. Afară, există teren de sport, un perete de escaladă, dar și…găini, o gâscă, iepuri, câțiva câini și o seră. Aha, deci copiii sunt hrăniți cu alimente provenite din propria ogradă? „Nici vorbă!”, exclamă Mihail Bibicu. „Nu tăiem nimic, folosim doar ouăle, căci păsările sunt hrănite exclusiv cu grăunțe. Nu,  tot ceea ce este în curte ne servește pentru a-i obișnui pe copii cu responsabilitățile. Fiecare dintre ei are zilnic grijă de ceva și astfel învață și despre drepturi și obligații. Centrul are 15 copii cazați, cu formalități complete și alți 14 care vin pe centrul de zi. Doar că nu vin toți, deși nu au situații strălucite acasă. Ca personal, sunt 12 angajați, din care fac parte 3 educatoare, bucătăreasa, 2 supraveghetoare de noapte, administratorul, contabilul, tehnicul și directorul, în fine, structura minimă necesară pentru buna funcționare a Centrului. Mai avem 11 voluntari pentru medicina de familie, 2 psihologi. Toate acestea trebuie să existe, sunt prevăzute în lege, altfel nu am fi primit acreditarea. Doar că acum s-a schimbat legea, nu se mai acreditează, se licențiază și, din cauza unor prevederi noi, am pierdut subvenția guvernamentală. E o chestiune de acte, un extras din Cartea Funciară pe care trebuie să-l depunem. Doar că nu este așa simplu”, povestește directorul executiv al Centrului. 

E greu cu finanțarea?

“Este! Mergem și cu săru-mâna, dar nu este de ajuns. Trebuie să aduci argumente serioase ca să te ajute cineva, trebuie să dovedești că ești serios. Oamenii sunt sceptici la început și apoi, după prima vizită, imediat părerea este alta, își dau seama că suntem serioși după ceea ce văd că se întâmplă. Dacă vrei să faci ceva, nu e nevoie doar de studii de specialitate. E nevoie de dăruire și de multă lectură în domeniu. Bani? Mai mult de jumătate din banii necesari vin, printr-un contract de sponsorizări, din Italia, de la o firmă cu punct de lucru în România, e vorba despre Plastic Legno România – producător de jucării cu sediul în Clinceni –  care aparține lui Paulo Sunino. El este cel care a preluat greul finanțării cu edificiul de aici. Greutatea financiară nu este legată de hrana copiilor, de rechizite, îmbrăcăminte. Copiii sunt absolut feriți de probleme. Problemele pe care le avem sunt în legătură cu plata taxelor și a contribuțiilor salariale. E suficient să spunem că avem nevoie de ceva pentru copii și imediat primim ajutor. Dacă eu spun că am nevoie de 1.000 lei să plătesc taxele, nu-ți dă nimeni. Iar noi, ca fundație, nu avem niciun fel de facilitate fiscală. Jumătate din banii pe care îi primim ca sponsorizări se duc pe plata taxelor. Deci, salarizarea este rezolvată cu sponsorizarea de la Plastic Legno. Mai avem și alți sponsori, al căror ajutor îl distribuim către plata utilităților și alte costuri de administrare. Celelalte probleme se rezolvă cu alocațiile copiilor, care se împart pe direcții bugetare stricte și clare. Alocația copiilor din centrele de plasament a fost mărită la 600 de lei: hrană, medicamente, îmbrăcăminte-încălțăminte, rechizite, ma­teriale de igienă personală și distracție (circ, teatre, filme etc). Nu pot folosi banii copiilor pentru plata curentului electric sau a gazelor. Totuși, sponsorizările sunt sub costuri și în fiecare lună suntem în deficit cu vreo 3.000 de lei. Doar că, în fiecare lună mai apare o minune, ne trezim că ne mai ajută cineva. Repet: pentru copii totul este asigurat, ei au venitul lor. În momentul în care plătim salariile și contribuțiile aferente, totul ajunge la limită.”, adaugă Mihail Bibicu, directorul executiv al Fundației The Door – Centrul de tratament și recuperare Mogoșoaia.

Datori să facem bine!

Datoria noastră pe Pământ este să facem bine și să nu ducem răul mai departe. E dificil ca misiune, însă nu imposibil. Este clar că trebuie să ne ajutăm, mai ales între noi. În Centrul de tratament și recuperare de la Mogoșoaia cresc copii frumoși, într-o atmosferă de pace și de maximă responsabilitate față de niște copii ai unor părinți naturali. Dar, știm, important nu este cine face copilul, ci acela care îl crește. Și copiii de la Mogoșoaia cresc drept. Putem ajuta fiecare cu câte ceva iar site-ul fundației – http://www.thedoor.ro/index.php/ro/ – este la dispoziție pentru orice informație. Tot pe ­site puteți descărca formularul 2%, prin care 2% din impozitul vostru să fie direcționat către Centru. Mergeți în vizită acolo și apoi ne veți da dreptate.