Apa din piscină, din mare sau chiar din lacuri și râuri poate transforma o zi perfectă de vacanță într-o experiență neplăcută, dacă favorizează apariția unei otite. În fiecare vară, cabinetele ORL primesc numeroși pacienți adulți și copii care acuză dureri de urechi după înot. De cele mai multe ori, problema poate fi prevenită prin câteva măsuri simple, dar care de cele mai multe ori sunt ignorate.
Articol publicat în Jurnalul de Ilfov Nr. 815, ediția print
Vara petrecem mult timp în apă. Fie că alegem să ne răcorim în apa mării, la piscină sau la ștrand, urechile sunt expuse la umezeală. Atunci când apa rămâne blocată în conductul auditiv extern, pielea se înmoaie și își pierde temporar rolul de barieră naturală. În aceste condiții, bacteriile sau ciupercile se pot înmulți mai ușor și pot provoca inflamația cunoscută sub numele de otită externă, denumită și ”urechea înotătorului”. Riscul este mai mare în cazul persoanelor care înoată zilnic, folosesc frecvent căști intraauriculare sau bețișoare de urechi ori suferă de afecțiuni precum eczemele sau dermatitele. Și copiii sunt mai vulnerabili, deoarece petrec mult timp în apă și, de multe ori, nu acordă atenție uscării urechilor după baie.
Semne care ne trimit la medic
Primele semne nu trebuie ignorate. Durerea apare, de regulă, la atingerea urechii sau în timpul mestecatului, iar în unele cazuri poate fi însoțită de mâncărime, senzația de ureche înfundată, scăderea temporară a auzului sau secreții. Dacă infecția avansează, durerea poate deveni intensă și poate apărea chiar și febra. ”Otita externă este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ORL întâlnite în sezonul estival. De cele mai multe ori apare după expunerea repetată la apă, mai ales dacă aceasta rămâne în conductul auditiv. Un gest aparent banal, precum introducerea bețișoarelor de urechi pentru a elimina apa, poate produce mici leziuni ale pielii și favorizează infecția. Recomandăm uscarea delicată a urechii cu un prosop și prezentarea la medic încă de la primele simptome, pentru a evita complicațiile și tratamentele mai îndelungate”, explică dr. Cătălin Mogoantă, medic primar ORL. Specialiștii atrag atenția că una dintre cele mai mari greșeli este folosirea bețișoarelor de urechi. În loc să elimine apa, acestea împing uneori umezeala și cerumenul mai în profunzime, irită pielea și cresc riscul de infecție. La fel de periculoasă este administrarea picăturilor după ureche sau a antibioticelor fără recomandarea medicului, deoarece nu toate durerile de urechi au aceeași cauză. Atenție! Durerea persistentă, secrețiile, febra, umflarea urechii sau scăderea auzului sunt semnale care impun un consult ORL. Tratamentul diferă în funcție de cauza inflamației și poate include picături cu antibiotice, antiinflamatoare sau antifungice. Administrarea unui tratament nepotrivit poate întârzia vindecarea și poate agrava infecția. În cazul copiilor, consultul medical este cu atât mai important, deoarece aceștia nu pot descrie întotdeauna intensitatea durerii, iar evoluția infecției poate fi mai rapidă.
Prevenția este cea mai bună
Prevenția este simplă și începe imediat după ieșirea din apă. Urechile trebuie șterse ușor cu un prosop curat, iar capul poate fi înclinat pe fiecare parte pentru a facilita eliminarea apei rămase în conductul auditiv. Persoanele care înoată frecvent pot utiliza dopuri speciale pentru înot, recomandate de medic, mai ales dacă au avut episoade repetate de otită. Este indicat să evităm scufundările în ape despre care nu știm dacă sunt curate și să alegem piscine care respectă normele de igienă și dezinfectare. După baie, căștile intraauriculare ar trebui folosite numai după ce urechile sunt complet uscate. De asemenea, este important să nu încercăm să îndepărtăm excesiv cerumenul. Contrar unei idei răspândite, acesta are un rol protector, împiedicând dezvoltarea bacteriilor și a ciupercilor și protejând pielea delicată a conductului auditiv.
